Dacă mergem la medic până nu-i strecurăm eterna atenţie în buzunar nu ştie că trebuie să mai şi discute cu pacientul.

Nu e normal ca unui bătrân, fie el sâcâitor sau nu să-ţi baţi joc de el şi să-l trimiţi la plimbare. Acesta, în fiecare lună, să fie nevoit să străbată distanţe apreciabile pentru că tu, medicul plătit pentru a asigura serviciul medical nu ai chef să-l asculţi. Aceste fapte nu se întâmplă de ieri, de azi. Multor oneşteni le-au murit părinţii, fraţii şi surorile pentru că unii aşa zişi medici, îngreţoşaţi de viaţă şi plictis omit să fie atenţi, să întrebe şi de ce nu să asculte pe cel care priveşte către el ca la micul dumnezeu. E un mod de a spune că sunt mici demiurgi, dar ei au uitat asta sau nici nu-i mai interesează.

Nu e normal ca atunci când mergi la spital pentru o anumită afecţiune să fii chemat la “particular” pentru aparatul spitalului nu este bun, deşi e ultimul răcnet în materie de aparatură medicală de specialitate. Iar acolo să ţi se ceară mai puţin pentru că “vii de la spital “ şi ai senzaţia că beneficiezi de tarif preferenţial.

Multe, prea multe nu sunt normale şi aş putea spune că de prea multe ori s-a tăcut din gură şi s-au acceptat o grămadă de nereguli. De prea multe jurnaliştii au tăcut de frică. Până la urmă şi ei se pot transforma în pacienţi şi atunci să te ţii … Alţii, mai temători din fire, respectă expresia “capul plecat sabia nu-l taie”. În concluzie cu astfel de oameni, astfel de atitudini. Uneori avem senzaţia că ne merităm soarta dacă nu avem curajul, puterea şi dorinţa de a luat atitudine.

Chiar aşa să fie?

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.