Cei patru apostoli au fost trei, Luca şi Matei

dana — Fri, 05 Mar 2010 23:05:19 +0000

Din păcate cam aşa stau lucrurile şi în cazul noilor blocuri, de tip ANL, ce urmează să fie construite la Oneşti. De fapt nici nu mai crezi că vor fi construite până când nu le vezi cu ochii tăi. Căci cu atâtea campanii electorale, cu atâtea promisiuni nu mai crezi nimic. Şi pe nimeni.
Iniţial, specialiştii primăriei, în marea lor mică înţelepciune au susţinut că spaţiul alocat construirii blocurilor ar fi suficient pentru un număr de trei. Şi totuşi nu de aceeaşi părere au fost şi cei din Bucureşti care în urma măsurătorilor şi a unui bun simţ care prin alte părţi lipseşte, au ajuns la concluzia că pot fi construite doar două imobile. Oricum, ori 2 ori 3 blocuri, pentru tinerii oneşteni ar însemna aceeaşi birocraţie, aceleaşi lungi şi plictisitoare dosare de realizat, aceleaşi cozi interminabile, aceleaşi punctaje care trebuie calculate şi recalculate. Asta ca să nu mai pomenesc nimic de liste interminabile de aşteptare şi aşteptări ce trebuie respectate. Unii dintre aspiranţi au aşteptat şi câte cinci ani în ideea că vor “prinde” o garsonieră la ANL-uri. Şi asta poate înainte de a ieşi la pensie. Dar aceste legi şi reguli nu sunt pentru toţi muritorii de rând. Ci doar pentru ăia care nu dispun de sumele de bani necesare ce se tranformă în “atenţii”. E normal şi natural să fii drăguţ sau drăguţă mai ales când pe lângă un zâmbet din toată inima, o umilinţă dezinteresată mai laşi şi un pliculeţ. Care nu trebuie să fie subţirel. Că doar n-o fi tras prin inel. Fie că ne place sau nu cunoaştem cu toţii modul de repartizare a unei locuinţe pentru “tineri”.
Este aceeaşi metodă după care funcţionează totul în România: şpaga, mita sau bacşişu’. Le numim cum dorim şi putem, gestul e acelaşi. Cu alte cuvinte ca să ajungi mai pe la începutul listei dai. Nu dai, simplu, mai aştepţi! Şi mai este un amănunt foarte important: trebuie să ştii cui să dai. Cam aşa stau lucrurile şi la Oneşti. Fie că este vorba de un şef mic, de unul mijlociu sau chiar de cel mare soluţia e aceeaşi. În caz contrar dosarul tău sfârşeşte alături de alte câteva sute depozitate în fişetele funcţionarilor. Evident au fost rezolvate cazurile celor care au cotizat sume între 1000-2000 euro. Au fost situaţii când cei care şi-au depus o cerere cu două luni în urmă au primit după o lună de aşteptare locuinţa mult râvnită. Concurenţa e mare, din păcate neloială. Anormalitatea nu se opreşte aici. Nu ar fi nimic tragic dacă unii din chiriaşi ar şi locui efectiv în aceste apartamente. Din nefericire lucrurile nu stau chiar aşa. Astfel, o parte a spaţiilor sunt subînchiriate, chiar şi la a doua sau a treia mână. Cine mai stă să le verifice?! Aşa că oricâte locuinţe s-ar construi, atâta timp cât va funcţiona sistemul “pilelor’’ şi al “şpăgilor’’, tinerilor care chiar au nevoie de o locuinţă, nu le rămâne decât speranţa, asta dacă nu mor ei înaintea ei!
Un tânăr oneştean, ofensat de sistemul parazitar

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

De ce plâng … sirenele?

dana — Thu, 04 Mar 2010 21:44:36 +0000

Vi s-a întâmplat vreodată să vi se ia apa? Şi dacă vi s-a luat apa, s-a oprit şi alimentarea cu energie electrică? Eventual, vecinu’ de la III sparge nuci de parcă ar crăpa lemne? Nu, nu e un vis, sunteţi în Oneşti – locul unde toate … belele vin neapărat … însoţite.
Nu am trăit mai mult de trei ani în altă parte decât în acest oraş. Ştiu bine locul, are părţi plăcute, dar şi multe chestii nasoale care ţi se pot întâmpla şi te pot indispune. Bunăoară, sincer, mi se pare mie, dar orăşelul nostru – „dormitor”, devine pe zi ce trece o cloacă a nesimţirii şi a indolenţei. De ce spun asta? Pentru că este locul în care ţi se ia lumina fără să fii anunţat şi în momentele cel mai puţin aşteptate. Când se întâmplă asta ţi se ia şi apa … iar la luatul apei suntem campioni. Ba chiar la cât de des se ia apa la noi ar trebui să se „simtă” de la Bacău, dar nu se simte nimeni, nici măcar OPC-u’.
Acu’ 10 zile îmi făcui abonament la firma cu nume din trei litere şi încă trei … nu alea! La ce vă gândeaţi? Asta „dă” Bucureşti. Şi mi-a plăcut o chestie: eu nu ştiam că firma cu serviciul ei se vinde cu tot cu clienţi, dar la noi se poate orice. M-am dus, mi-am refăcut abonamentu’ şi la „adevăraţii” ăştia dă Bucureşti (la vechea firmă netu’ mergea orecum bine), ajung acasă şi … şoc! Nu mai aveam net!!!!! Nu vi se pare normal? Adică, la ce mi-ar fi trebuit netu’? Pentru 28 de lei, eu nu aş băga un cablu în priză. Mă rog, aştept vreo câteva zile, doar, doar s-o trezi careva. Niic! După ce m-am săturat să tot merg la frate-miu la net, sun. Dar să vedeţi sistem: suni la Bucureşti, te redirecţionează singur apăsând taste, iar ală te redirecţionează la fosta firmă din Bacău care sună la Oneşti, iar cei de la Oneşti te sună acasă. Nu e mişto? O firmă care răspunde de netul a câţi? 10.000 de oneşteni? Să zicem, îţi face „mica buclă” (turul României pentru neştiutori, daţi „search” pe „Goagăl” şi vedeţi) ca să îţi pornescă semnalu’ la „râşniţă”. Şi mă mai întreb, la câte „hecăreli” se fac azi, că inclusiv pe mine care îs aşa supărat pe viaţă mă pot depista, vreţi să spuneţi că firma în trei litere şi încă trei…nu are un sistem care să determine cine are semnal şi cine „plânge” după el? Haidi, bre! Mă lieşi! Nu asta e faza, faza e că îi doare în trei litere… URC (încercaţi trei variante şi vă prindeţi).
Cea mai nouă chestie pe care o poţi păţi la Oneşti este o trezire bruscă şi neaşteptată nu la „ţiuitul” deşteptătorului, ci la cel al sirenelor de pe hotel.
Într-una din nopţile trecute, mulţi locuitori ai „zonei de sus”, dormeau dulce până când … sirena `ncepu să urle! Alarmă! Care mai de care la balcoane, pe uşi, pe geamuri! Nimeni nu ştia nimic. Război? Foc? Cutremur? Niic? Era ca în biblie când vine „furul” în somn şi îi ia pe nepregătite pe oameni. Mă rog, se termină tămbălăul, lumea se culcă precaută la loc, nu de alta dar unii, din fericire, mai au serviciu. A doua zi se sună la unii la alţii şi se află „făptaşul”: Protecţia civilă din Oneşti. Făceau şi ei un mic exerciţiu noaptea, nu se ştie niciodată…! Nu? Cine vă pune să domiţi noaptea? Ei nu dorm şi au vrut să aflaţi asta.
Deci, sunteţi de acord cu mine? Numai aici se poate întâmpla aşa: absolut toţi aştia din servicii sunt atât de „simţitori” că nici în… nu-i doare de tine, cel care-l plăteşti şi îi crezi de bună credinţă. Eu cred că e un brand. Am putea face bani buni din asta şi ar fi şi o soluţie pentru oraşul nostru. Ce ziceţi dacă am lăsa apartamentele la închiriat şi ne transformăm şi noi în staţiune (mai e una prin zonă, parcă, nu ai neapărat ce vedea, dar e staţiune)? „Oneştiul locul în care ţi se poate întâmpla orice!”, „Oraşul cu cele mai > autorităţi din ţară!”… Deci, asta e soluţia: banere, tăiem bilete, vin turişti… şi ieşim şi din criză, frate’!

Cetăţeanul … supărat, ală plătitor de taxe

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

InfoTrotus » of-ul onesteanului

Cei patru apostoli au fost trei, Luca şi Matei

De ce plâng … sirenele?