InfoTrotus

Cei patru apostoli au fost trei, Luca şi Matei

dana — Fri, 05 Mar 2010 23:05:19 +0000

Din păcate cam aşa stau lucrurile şi în cazul noilor blocuri, de tip ANL, ce urmează să fie construite la Oneşti. De fapt nici nu mai crezi că vor fi construite până când nu le vezi cu ochii tăi. Căci cu atâtea campanii electorale, cu atâtea promisiuni nu mai crezi nimic. Şi pe nimeni.
Iniţial, specialiştii primăriei, în marea lor mică înţelepciune au susţinut că spaţiul alocat construirii blocurilor ar fi suficient pentru un număr de trei. Şi totuşi nu de aceeaşi părere au fost şi cei din Bucureşti care în urma măsurătorilor şi a unui bun simţ care prin alte părţi lipseşte, au ajuns la concluzia că pot fi construite doar două imobile. Oricum, ori 2 ori 3 blocuri, pentru tinerii oneşteni ar însemna aceeaşi birocraţie, aceleaşi lungi şi plictisitoare dosare de realizat, aceleaşi cozi interminabile, aceleaşi punctaje care trebuie calculate şi recalculate. Asta ca să nu mai pomenesc nimic de liste interminabile de aşteptare şi aşteptări ce trebuie respectate. Unii dintre aspiranţi au aşteptat şi câte cinci ani în ideea că vor “prinde” o garsonieră la ANL-uri. Şi asta poate înainte de a ieşi la pensie. Dar aceste legi şi reguli nu sunt pentru toţi muritorii de rând. Ci doar pentru ăia care nu dispun de sumele de bani necesare ce se tranformă în “atenţii”. E normal şi natural să fii drăguţ sau drăguţă mai ales când pe lângă un zâmbet din toată inima, o umilinţă dezinteresată mai laşi şi un pliculeţ. Care nu trebuie să fie subţirel. Că doar n-o fi tras prin inel. Fie că ne place sau nu cunoaştem cu toţii modul de repartizare a unei locuinţe pentru “tineri”.
Este aceeaşi metodă după care funcţionează totul în România: şpaga, mita sau bacşişu’. Le numim cum dorim şi putem, gestul e acelaşi. Cu alte cuvinte ca să ajungi mai pe la începutul listei dai. Nu dai, simplu, mai aştepţi! Şi mai este un amănunt foarte important: trebuie să ştii cui să dai. Cam aşa stau lucrurile şi la Oneşti. Fie că este vorba de un şef mic, de unul mijlociu sau chiar de cel mare soluţia e aceeaşi. În caz contrar dosarul tău sfârşeşte alături de alte câteva sute depozitate în fişetele funcţionarilor. Evident au fost rezolvate cazurile celor care au cotizat sume între 1000-2000 euro. Au fost situaţii când cei care şi-au depus o cerere cu două luni în urmă au primit după o lună de aşteptare locuinţa mult râvnită. Concurenţa e mare, din păcate neloială. Anormalitatea nu se opreşte aici. Nu ar fi nimic tragic dacă unii din chiriaşi ar şi locui efectiv în aceste apartamente. Din nefericire lucrurile nu stau chiar aşa. Astfel, o parte a spaţiilor sunt subînchiriate, chiar şi la a doua sau a treia mână. Cine mai stă să le verifice?! Aşa că oricâte locuinţe s-ar construi, atâta timp cât va funcţiona sistemul “pilelor’’ şi al “şpăgilor’’, tinerilor care chiar au nevoie de o locuinţă, nu le rămâne decât speranţa, asta dacă nu mor ei înaintea ei!
Un tânăr oneştean, ofensat de sistemul parazitar

Primăria dă 30 de miliarde Catedralei “Pogorârea Sfântului Duh”

dana — Fri, 05 Mar 2010 22:54:05 +0000

Construcţia la Catedrala “Pogorârea Sfântului Duh” din Oneşti a început pe 2 iunie 1990, când a fost sfinţit locul de Prea Sfinţitul Episcop Eftimie al Romanului şi Huşilor, după care în acelaşi an au început efectiv lucrările. De câţiva ani, aceasta a fost luată sub umbrela Primăriei Oneşti beneficiind anual, de importante sume de bani pentru a reuşi finalizarea lucrărilor.
În cadrul ultimei întruniri a legislativului local aleşii locali au alocat, fără să clipească, 30 de miliarde de lei vechi Catedralei “Pogorârea Sfântului Duh”. Sumă importantă de bani în condiţiile în care anul trecut micul parlament din Oneşti a dat doar 15 miliarde lei vechi. Se pare că administraţia publică locală dispune de sume de bani de a reuşit să acorde aceste fonduri importante, în condiţiile în care bani pentru alte activităţi nu prea se găsesc. Interesant este faptul că anul trecut, primarul Emil Lemnaru a dorit să dea 20 de miliarde, însă doar opoziţia făcută de consilierii oneşteni a reuşit să-l oprească, economisind astfel cinci miliarde lei vechi faţă de suma avansată iniţial.
Inechitate clară
Faptul că prin alocarea acestei sume s-a făcut o inechitate faţă de celelalte lăcaşuri de cult din municipiu este o certitudine, comentată de cei mai mulţi pe la colţuri. Constantin Florian, viceprimarul Oneştiului a cerut alocarea a 500 milioane de lei vechi, pentru Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, iar Ştefan Martin, de la PD-L şi Endre Bereczki, PSD, au solicitat un miliard de lei vechi pentru biserica catolică de pe strada Pajura. Totodată avocatul Gelu Panfil, de la PD-L, a dorit şi el ca biserica de la Mal cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” să primească 500 milioane de lei. Precum se petrece la o licitaţie consilierul Vasile Munteanu, de la PSD, a cerut suplimentarea cu 500 de milioane lei vechi pentru Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Primarul Emil Lemnaru, sensibil la subiect
Extrem de sensibil a acest subiect a fost edilul şef Emil Lemnaru, acesta fiind de acord cu toate amendamentele făcute. Dat fiind faptul că s-au alocat atât de mulţi bani pentru aceste edificii, catedrala ortodoxă fiind apogeul cu cele 30 de miliarde, la Biserica Preacuvioasa Maria Magdalena alte şapte, la care se adauăg 1,5 miliarde de lei vechi pentru clopotniţă şi elemente decorative demonstrează grijă şefului municipalităţii oneştene pentru acest domeniu.
Bugetul Oneştiului, uimeşte politicienii
Modul în care este gestionat bugetul Oneştiului, în condiţii de criză economică, i-a uimit pe cei mai mulţi politicieni. “Nu ştiam că la Oneşti s-au dat atâţia bani pentru catedrală. Nu pot să zic altceva decât că primarul de acolo primeşte bani din altă parte dacă îşi permite să aloce sume atât de mari pentru catedrala oneşteană. Noi, la Bacău avem cinci biserici în construcţie şi am dat, în funcţie de buget şi necesităţi pentru toate”, ne-a declarat Romeo Stavarache, primarul municipiului Bacău.
L-am contactat telefonic pe Neculai Olaru, preşedintele PD-L Bacău, care s-a abţinut să comenteze în vreun fel modul în care au fost alocaţi bani la Oneşti.
“Înainte de toate trebuie să studiez bugetul pentru că trebuie să vă mărturisesc că nu am fost consultat. După ce voi apuca să citesc să văd despre ce anume este vorba voi organiza o conferinţă de presă în care îmi voi exprima părerea. Ceea ce pot să vă spun este faptul că voi urmări să văd dacă respectă indicaţiile premierului Boc, care spunea ca banii să fie dirijaţi multiplicativ în vederea producerii locurilor de muncă pentru a putea fi folosiţi la adevărata lor valoare pentru comunitatea locală. Mă gândesc să organizez o dezbatere publică pe marginea acestui subiect”, ne-a declarat deputatul PD-L Valerian Vreme.
Scurt istoric
Lucrările la Catedrala cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“ au început să se ridice în urmă cu 19 ani. Acum lucrările au ajuns la nivelul acoperişului. Se doreşte achiziţionarea unei table speciale, adusă de la Kiev. Învelirea celor 3.000 de metri pătraţi câte are acoperişul, cu siguranţă, va fi condiţionată de sume importante de bani. Pentru a ajunge la stadiul de finisaj, biserica ar mai avea nevoie de 40 de miliarde de lei vechi. „Dorim ca în maximum cinci ani lucrările la sfântul lăcaş să fie finalizate. Cea mai importantă lucrare este acoperirea acestei catedrale cu o tablă specială adusă de la Kiev. Avem nevoie de 1.500 de coli la 100 de euro bucata. Avem nevoie de donatori care să ne ajute. Daniile credincioşilor să fie binecuvântate de Dumnezeu. Am ajuns până la plus 25 de metri cu cupola centrală, pe care intenţionăm să o terminăm anul acesta şi să o acoperim“, a mai explicat preotul paroh, protopopul Constantin Alupei.
În loc de concluzii
În aceste condiţii, bugetul anului trecut cumulat cu anul acesta ajunge la 45 de miliarde de lei vechi, lucrările la catedrală ar trebui terminate până la finele acestui an. Asta dacă ar fi să credem spusele protopopului care susţinea la începutul anului trecut că pentru terminarea lucrărilor ar mai avea nevoie de doar 40 de miliarde de lei vechi.
Dana LUNGU

Spectacolul ”Iedera” şi în Bacău

dana — Fri, 05 Mar 2010 22:38:39 +0000

Cantautorul Victor Socaciu va susţine, pe 12 martie, la sala „Ateneu” din Bacău, un concert de lansare a albumului „Iedera”. Alături de el, pe scenă vor urca trupa „Biroul Executiv” şi invitaţii săi Mircea Vintilă, George Nicolescu, actriţa Maria Ploae.
Albumul „Iedera” este unul special, deoarece Victor Socaciu l-a dedicat părinţilor micuţei Bogi, fetiţa de 10 ani care i-a salvat viaţa, şi echipei de medici care l-a asistat pe folkist în timpul operaţiei de transplant de rinichi. Producţia discografică este semnată „Electrecord”. Compus anul trecut, în perioada de convalescenţă, albumul „Iedera” a fost înregistrat în Virtual Art Studio, cu George Nemeznic, maestru de sunet. Orchestraţiile au fost realizate de Victor Solomon (chitară electrică), Michael Constantinescu (claviaturi, backing vocals) şi Viki Stephanovici – chitară bas, backing vocals. Trebuie spus faptul că turneul „Iedera” a început pe data de 17 februarie, la Ploieşti, şi itinerarul acestuia cuprinde principalele oraşe din ţară. Pe 18 februarie acesta va concerta la Bucureşti, pe 25 februarie – Timişoara, 26 februarie – Oradea, 27 februarie Cluj-Napoca, 7 martie –Bucureşti, ”Gala Folk Om Bun”, 11 martie – Iaşi şi 12 martie în Bacău. Victor Socaciu a anunţat că la vară va lansa un nou album, „Zece amendamente”, care va aduna „câteva gânduri” legate de ceea ce îl uimeşte şi îl dezamăgeşte profund.
Bogdan LECA

În sfârşit, Miss Boboc

dana — Fri, 05 Mar 2010 22:17:28 +0000

Datorită isteriei generale provocată de virusul gripei AH1N1, multe din activităţile extraşcolare de la sfârşitul anului 2009 au fost amânate sau anulate. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Colegiului Sportiv “Nadia Comăneci”, unde Miss Boboc a fost “mutat” din noiembrie 2009, în martie 2010. Iată, în sfârşit, că “boboacele’’ candidate la titlu se pot bucura de participarea la acest concurs, vineri, 5 martie. Emoţiile, inerente de altfel, sunt îmbinate cu muncă şi repetiţii zilnice. Un grup de profesori inimoşi, muncesc pentru ca acest spectacol-concurs să fie cel mai bun din ultimii ani. Repetiţiile au loc seara, iar elevii nu se plâng că sunt obosiţi, cu toate că ziua sunt prezenţi la ore. Pe lângă probele propriu-zise şi cele surpriză din cadrul concursului, elevii pregătesc şi un spectacol care se doreşte unic în istoria colegiului. Astfel vă veţi delecta cu un dans special al trupei de elevi-amatori, muzică, momente vesele. Majoretele vor aduce în sufletele spectatorilor emoţia concursurilor sportive şi spiritul de fair-play, iar gimnastele vor emoţiona prin graţie şi perfecţiune. Multe alte momente surpriză vă aşteaptă pentru a le descoperi. Nu ne mai rămâne decât să fiţi prezenţi la ora 17,00 la Casa de Cultură din Oneşti, pentru a fi martorii unei seri unice, în compania elevilor de la Colegiul Sportiv “Nadia Comăneci”.
Cristina TURCU

Criza morală bate criza economică

dana — Fri, 05 Mar 2010 21:54:30 +0000

Un exemplu clar de iresponsabilitate politică din partea aleşilor locali a fost în momentul în care s-a votat bugetul municipiului şi nu mai puţin de 30 de miliarde lei vechi vor lua calea catedralei oneştene. Nu am nimic cu nimeni cu atât mai mult cu cât subiectul legat de biserică este extrem de sensibil, însă a fost un exemplu evident de lipsă de maturitate politică. Motivaţia acestui gest este simplă : un real pol al puterii este biserica şi “dă” bine la următoarele alegeri să demonstrezi cu sume impotante de bani cât de mult susţii biserica şi pe credincioşi.
Dacă anul trecut o parte din consilieri au luat atitudine şi au pus la punct o anumită practică anul acesta de frică de a nu mai cădea într-o capcană întinsă de abilul şef al urbei aceştia nu au mai comentat.
Dar cum presa ar trebuie să fie câinele de pază al democraţiei şi cum politicienii noştri nu au mai curajul să ia atitudine rămâne ca doar la opinii să vorbim despre aceste stări de fapt ieşite complet din normal.
Oare cum anul trecut, fără să fie an de criză, au fost alocaţi mai puţini bani, în timp ce în plină criză economică, când peste tot ni se spune să strângem cureaua, să strângem din dinţi, dar şi din pumni, când Guvernul Boc dată fiind criza economică dispune ca în instituţiile statului să nu se mai facă angajări la Oneşti valul recesiunii economice nu ne atinge. De fapt nu atinge pe unii, dar situaţia în care au ajuns mulţi oneşteni e de parte de a fi una confortabilă. Mulţi au rămas fără locuri de muncă sau mai rău urmează să treacă prin astfel de situaţii şi se gândesc cu groază ce vor pune copilului pe masă, însă nimic nu mai e la fel de important ca atunci când avem lăcaşuri de cult. Mergem la biserică să ne rugăm să nu ajunge muritori de foame, căci asta ne paşte pe toţi. Asta e soluţia, anul acesta dublăm fondurile pentru biserici poate, poate ne scapă Dumnezeu şi de criza asta.

Dana LUNGU

Sofia Vicoveanca vine la Oneşti

dana — Thu, 04 Mar 2010 22:06:01 +0000

Mânăstirea capucinilor din Oneşti va găzdui vineri, 5 martie 2010, începând cu orele 14.00, în sala de mese a conventului, un moment inedit intitulat: „Moldovă, plai de cânt şi rugă”.
Marea cântăreaţă de muzică populară românească şi-a exprimat dorinţa de a serba şi aici, în mânăstirea capucinilor de la Oneşti 50 de ani de carieră muzicală. Cu această ocazie doamna cântecului popular românesc îşi va lansa două volume de versuri, de suflet: „Cu inima în palme” şi „Taine în adânc păstrate”.
Evenimentul este organizat de către Liceul Teologic „Fericitul Ieremia”, Custodia Fraţilor Capucini din România, cu sediul `n localitate şi de Primăria municipiului Oneşti.
Intrarea este liberă, sunt aşteptaţi toţi admiratorii marii cântăreţe, însă pe întreaga perioadă a participării se va păstra spiritul Postului Mare – al liniştii, reculegerii, interiorizării.

Cristian SCRIPCARU

Noul bac între inutilitate sau experiment ?

dana — Thu, 04 Mar 2010 21:58:11 +0000

În perioada 15-17 februarie s-a desfăşurat proba de evaluare orală a competenţelor lingvistice de comunicare în limba română. Pentru a vedea ce cred profesorii, dar şi elevii care au trecut prin această probă “de foc” am mers prin câteva instituţii de învăţământ preuniversitar din localitate.
Colegiul Sportiv ’’Nadia Comăneci’’
La Colegiul Sportiv “Nadia Comăneci” părerile sunt împărţite. “Fiind primul examen oral din viaţa noastră au apărut şi emoţiile, însă examinatorii au ţinut cont de acest lucru şi ele s-au mai diminuat. În ceea ce mă priveşte am avut norocul de a-mi cădea un text beletristic foarte uşor de receptat şi interpretat’’ ne-a spus Diana Petrică, elevă în clasa a XII-a D. “În primele cinci minute nu m-am putut concentra absolut deloc deoarece eram atentă la colegul care era ascultat în acel moment. După ce m-am acomodat cu atmosfera din sala de clasă am reuşit să mă concentrez şi să mă gândesc strict la biletul meu’’, ne-a mărturisit Andreea Ologu, clasa a XII-a D. În schimb alţii sunt de altă părere. “După părerea mea această probă a fost uşoară. Am avut puţine emoţii. Faţă de anii trecuţi a fost puţin de învăţat, erau lucruri uşoare şi logice’’ne-a asigurat Andreea Manolache, clasa a XII-a.

Experiment sau nu?
Referitor la proba orală la limba şi literatura română profesorul Aristotel Pilipăuţeanu de la Colegiul Tehnic „Petru Poni” Oneşti ne-a declarat: „Acest examen nu a adus nimic deosebit, profesorii examinatori consemnând ceea ce şi elevii ştiau de la clase. Elevii şi-au pus întrebarea la ce le foloseşte calificativele? Subiectele au fost simple, chiar simpliste nepunând la lucru capacitatea de creativitate a elevului sau nevoia de a face asociaţii surprinzătoare, extinse şi la alte domenii. A predominat calificativul mediu în funcţie de calitatea elevilor pe care îi avem. Partea bună este că aceste calificative sau dat la modul foarte corect fără presiuni, intervenţii, (interese care ar fi putut fi ele?), partea rea că la calificativul mediu a intrat şi un elev care nu a vorbit nimic e primul an la care „muţii” promovează, dar şi un altul care a făcut dovada unor competenţe în analiza unui text. Modul de organizare a dereglat activitatea celorlalţi elevi. Examinarea se putea face în cadrul orelor de profesorul titular al clasei şi un alt profesor liber de program”. Elevii Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi” ne-au spus că subiectele au fost uşoare pentru cei care au învăţat şi mai puţin uşoare pentru ceilalţi elevi. Nu s-a ţinut cont de profilul liceului în alegera subiectelor, iar profesorii au fost indulgenţi ne-au spus elevii Valentin Ghioc şi Mihai Rusu.

Subiecte inegale

Elevii Colegiului Tehnic „Petru Poni” Oneşti, clasele a XII-a şi a XIII-a ruta progresivă, majoritatea spun că subiectele au fost inegale ca dificultate, unii profesori au fost subiectivi, cunoscând elevii din clasă de la orele de curs, iar la comisia de evaluare numărul trei nu s-a respectat timpul alocat pe elev, un elev care trebuia să intre la ora 16.00 a intrat în examen la ora 18.00. „A fost greu. Datorită unui text din didactica literaturii române. Am fost pusă să explic despre ce e vorba acolo şi a fost cam greu. Am scris şi am spus ce am ştiut. Am luat experimentat, până la urmă. Nu îmi place acest sistem de notare pentru că o notă la fosta probă română – oral mă ajută mai mult la media de bac, la final aşa cu „experimentat”, C.M. de la Colegiul „Petru Poni”. „Am nimerit subiecte uşoare, despre fantome, o chestie despre care trebuia să vorbesc. Ni se spunea venim cu nişte precizări la text, opinia mea şi gata. Am vrea să se revină la forma dinainte. Acuma aveam un 10 nu calificativul de experimentat”, ni s-a plâns A.A., de la Colegiul „Petru Poni” – Oneşti. „Examenul de bac a fost nasol. Subiectele au fost grele, nasoale … Am luat mediu, nu prea am fost pe subiect”, ne-a spus un tânăr care nu a vrut să-şi decline identitatea. „Din toată clasa mea, eu cred că m-am exprimat cel mai bine, corect, am făcut… calificativul a fost nedrept. Comisia a fost foarte subiectivă, sunt profesorii de la clasă, orice le faci sau le spui la clasă se vede în calificativul de la bac. Am cunoscut elevi care pentru mine sunt <> şi au luat <>. Mi se pare că trebuiau să schimbe profesorii şi să aducă pe alţii de la alte clase sau de la alte licee. Subiectele au fost la extreme: unele foarte uşoare, altele foarte grele de exemplu din scrisori scrise în anii trecuţi sau critică literară. Clasa mea a luat foarte mulţi de mediu, <> mici. Eu am luat <>. Sunt nemulţumit, speram la mai mult, la alte comisii s-au puse note mai mari”, ne-a relatat un elev al Colegiului „Petru Poni” – Oneşti.
Cristina Turcu, Ionuţ Chetreanu, Cristian Scripcaru

De ce plâng … sirenele?

dana — Thu, 04 Mar 2010 21:44:36 +0000

Vi s-a întâmplat vreodată să vi se ia apa? Şi dacă vi s-a luat apa, s-a oprit şi alimentarea cu energie electrică? Eventual, vecinu’ de la III sparge nuci de parcă ar crăpa lemne? Nu, nu e un vis, sunteţi în Oneşti – locul unde toate … belele vin neapărat … însoţite.
Nu am trăit mai mult de trei ani în altă parte decât în acest oraş. Ştiu bine locul, are părţi plăcute, dar şi multe chestii nasoale care ţi se pot întâmpla şi te pot indispune. Bunăoară, sincer, mi se pare mie, dar orăşelul nostru – „dormitor”, devine pe zi ce trece o cloacă a nesimţirii şi a indolenţei. De ce spun asta? Pentru că este locul în care ţi se ia lumina fără să fii anunţat şi în momentele cel mai puţin aşteptate. Când se întâmplă asta ţi se ia şi apa … iar la luatul apei suntem campioni. Ba chiar la cât de des se ia apa la noi ar trebui să se „simtă” de la Bacău, dar nu se simte nimeni, nici măcar OPC-u’.
Acu’ 10 zile îmi făcui abonament la firma cu nume din trei litere şi încă trei … nu alea! La ce vă gândeaţi? Asta „dă” Bucureşti. Şi mi-a plăcut o chestie: eu nu ştiam că firma cu serviciul ei se vinde cu tot cu clienţi, dar la noi se poate orice. M-am dus, mi-am refăcut abonamentu’ şi la „adevăraţii” ăştia dă Bucureşti (la vechea firmă netu’ mergea orecum bine), ajung acasă şi … şoc! Nu mai aveam net!!!!! Nu vi se pare normal? Adică, la ce mi-ar fi trebuit netu’? Pentru 28 de lei, eu nu aş băga un cablu în priză. Mă rog, aştept vreo câteva zile, doar, doar s-o trezi careva. Niic! După ce m-am săturat să tot merg la frate-miu la net, sun. Dar să vedeţi sistem: suni la Bucureşti, te redirecţionează singur apăsând taste, iar ală te redirecţionează la fosta firmă din Bacău care sună la Oneşti, iar cei de la Oneşti te sună acasă. Nu e mişto? O firmă care răspunde de netul a câţi? 10.000 de oneşteni? Să zicem, îţi face „mica buclă” (turul României pentru neştiutori, daţi „search” pe „Goagăl” şi vedeţi) ca să îţi pornescă semnalu’ la „râşniţă”. Şi mă mai întreb, la câte „hecăreli” se fac azi, că inclusiv pe mine care îs aşa supărat pe viaţă mă pot depista, vreţi să spuneţi că firma în trei litere şi încă trei…nu are un sistem care să determine cine are semnal şi cine „plânge” după el? Haidi, bre! Mă lieşi! Nu asta e faza, faza e că îi doare în trei litere… URC (încercaţi trei variante şi vă prindeţi).
Cea mai nouă chestie pe care o poţi păţi la Oneşti este o trezire bruscă şi neaşteptată nu la „ţiuitul” deşteptătorului, ci la cel al sirenelor de pe hotel.
Într-una din nopţile trecute, mulţi locuitori ai „zonei de sus”, dormeau dulce până când … sirena `ncepu să urle! Alarmă! Care mai de care la balcoane, pe uşi, pe geamuri! Nimeni nu ştia nimic. Război? Foc? Cutremur? Niic? Era ca în biblie când vine „furul” în somn şi îi ia pe nepregătite pe oameni. Mă rog, se termină tămbălăul, lumea se culcă precaută la loc, nu de alta dar unii, din fericire, mai au serviciu. A doua zi se sună la unii la alţii şi se află „făptaşul”: Protecţia civilă din Oneşti. Făceau şi ei un mic exerciţiu noaptea, nu se ştie niciodată…! Nu? Cine vă pune să domiţi noaptea? Ei nu dorm şi au vrut să aflaţi asta.
Deci, sunteţi de acord cu mine? Numai aici se poate întâmpla aşa: absolut toţi aştia din servicii sunt atât de „simţitori” că nici în… nu-i doare de tine, cel care-l plăteşti şi îi crezi de bună credinţă. Eu cred că e un brand. Am putea face bani buni din asta şi ar fi şi o soluţie pentru oraşul nostru. Ce ziceţi dacă am lăsa apartamentele la închiriat şi ne transformăm şi noi în staţiune (mai e una prin zonă, parcă, nu ai neapărat ce vedea, dar e staţiune)? „Oneştiul locul în care ţi se poate întâmpla orice!”, „Oraşul cu cele mai > autorităţi din ţară!”… Deci, asta e soluţia: banere, tăiem bilete, vin turişti… şi ieşim şi din criză, frate’!

Cetăţeanul … supărat, ală plătitor de taxe

Contribuabilii, şoferii şi gropile

dana — Thu, 04 Mar 2010 21:08:28 +0000

După ce timp de două luni locuitorii municipiului de pe Trotuş s-au luptat cu zăpada de pe carosabil şi au fost nevoiţi să înoate prin troienele de pe trotuare, oneştenii au acum de înfruntat o altă problemă, mai gravă şi mai păguboasă. Străzile sunt pline nu de gropi, ci de cratere, carosabilul şi nu numai arătând ca după un bombardament.
În aceste condiţii nu putem crede altceva decât faptul că administraţia publică locală intenţionează să “testeze pe bune” abilităţile într-ale şoferitului ale tuturor participanţilor la trafic. Majoritatea şoferilor sunt puşi în cumpănă când trebuie să facă slalom printre gropile uriaşe de pe şosele. Această stare de fapt, regretabilă, se regăseşte pe arterele cele mai populate. Dacă nu ştiţi aduceţi-vă aminte de porţiunile în care s-a pus asfalt electoral. Că deh. Era campanie electorală. Şi doar atât a ţinut. Culmea ironiei. Aşa stau lucrurile pe principalele artere, dar cele mai afectate sunt: Calea Mărăşeşti, de la sensul giratoriu până la Carom, mai precis până la intersecţia cu, Calea Slănicului , Bulevardul Republicii, sensul giratoriu, la Moldova până la intersecţia cu Strada Belvedere, Strada George Călinescu, Radu Rosetti, tronsonul Bulevardul Oituz 13, intersecţia Calea Braşovului. Pe această ultimă porţiune mersul cu maşina a devenit un adevărat act de curaj şi de o rară virtute automobilistică.
Soluţii de ultimă oră
Ba mai mult. Ca să amăgească şoferii, cei de la primărie au dat “directive” precise în acoperirea gropilor. Ultima găselniţă a celor care ne conduc urbea e plombarea asfaltului cu nisip. Şi atunci ne întrebăm retoric: la ce bun atâta muncă, în zadar? Poate pentru ca cel care contribuie la buget să nu remarce că şeful urbei nu are grijă de cei care l-au votat. În aceste condiţii traficul automobilelor devine pe zi ce trece mai dificil. Podul de peste Trotuş, de la ieşirea din oraş, spre Bacău, precum şi Calea Slănicului au suferit modificări majore, stratul de asfalt practic fiind pe alocuri inexistent, lasă cale liberă gropilor care pe zi ce trece îşi lărgesc diametrul şi se adâncesc. A trecut ceva timp de la momentul “măreţei’’ asfaltări din campania electorală şi odată cu el starea străzilor s-a deteriorat extrem de mult. Unde se duc banii care ar trebui să fie directionaţi de la bugetul local pentru reabilitarea străzilor în condiţiile în care Oneştiul beneficiază de o staţie de mixturi asfaltice este o întrebare fără răspuns.
Patronii service-urilor, mulţumiţi din cale afară
Singurii care nu se plâng de calitatea drumurilor, din contră par mulţumiţi sunt patronii de service-uri auto. Aceştia privesc liniştiţi şi zâmbind pe sub mustaţă cum numărul de maşini avariate de găurile din şosele creşte de la o zi la alta. Piesele de schimb sunt foarte scumpe, iar firmele de asigurări nici nu vor să audă de despăgubiri. Şoferii sunt revoltaţi, dar nu au cui să se plângă, iar atunci când au, nu sunt ascultaţi. În timp ce pentru unii e momentul prosperităţii pentru cei mai mulţi buzunarele devin din ce în ce mai goale.
Primarul Lemnaru are alte explicaţii
Edilul şef al urbei, Emil Lemnaru motivează că se aşteaptă sosirea primăverii pentru a se putea asfalta. “Aşteptăm să vină primăvara pentru a putea repara ce s-a stricat în această iarnă. Chiar dacă am vrea noi nu putem turna acum asfalt, pe frig, ger sau umezeală. Nu avem bani de aruncat în vânt”, ne-a declarat şeful municipalităţii oneştene Emil Lemnaru. Şi atunci nu putem înţelge cum asfaltul turnat în campanie, căci atunci au fost plombate principalele artere nu a ţinut, iar la prima iarnă acesta s-a desprins lăsând în urmă cratere importante. Să înţelegem că cei care au realizat lucrările nu le-au făcut la modul profesionist, ci pompieristic.
Cristina TURCU

Oneştiul este luminat şi ziua

dana — Thu, 04 Mar 2010 20:58:05 +0000

Criză economică şi nu prea

În condiţiile în care şeful municipalităţii locale, Emil Lemnaru se plânge că recesiunea economică a lovit Oneştiul pare greu de înţeles motivul pentru care săptămâna aceasta sistemul de iluminat funcţiona ziua în amiaza mare.
De fapt ceea ce s-a întâmplat pe 23 februarie, anul curent, nu este o situaţie nouă pentru comunitatea noastră. Certe este faptul că salariaţii serviciului de iluminat public nu erau în zonă. De altfel, mulţi dintre trecători şi-au manifestat nemulţumirea legat de această situaţie “inacceptabilă” cum au numit-o unii.
Această ipostază are o anumită ciclicitate în zonă, iar de fiecare dată răspunsul oferit de către cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestui serviciu ne explică faptul că e vorba de o serie de lucrări pe care sunt nevoiţi să le desfăşoare. Şi în aceste condiţii omul de rând plăteşte din buzunarul lui şi aşa golit de atâtea dări şi aceste lucrări.
De altfel, această problemă a fost adusă în discuţie şi în cadrul întrunirilor legislativului local în încercarea de a găsi o altă soluţie. Fără niciun rezultat.

Dana LUNGU