Pe piața electorală din municipiu au fost aruncați candidați despre care nu ai fi crezut că s-ar arunca într-o luptă de pe urma căreia nu poți ieși altfel decât șifonat. Pârghiile, relaționalul totul nu face altceva decât să demonstreze că sistemul funcționează, ba mai mult funcționează chiar în parametri. Semn că a fost bine pus la punct în ani.

Nenumărate sesizări, fie ele la poliție, la jandarmerie, ba mai nou mass-mediei la CNA nu fac altceva decât să evidențieze faptul că teama unora este mare. Când ești un candidat stăpân pe propriile forțe, pe propriul electorat nu faci astfel de greșeli și totuși iată că mai apar și excepții. Excepții care ridică semne mari de întrebare chiar și pentru unii dintre susținători. Gestionarea defectuoasă a unor astfel de situații nu face altceva decât să-i îndepărteze până și pe cei care până nu demult erau ferm convinși.

Cu toate că regulile jocului în campaniile electorale sunt destul de generoase, inițiativa unora sau a altora pare că deranjează. Aș putea spune că de-a dreptul incomodează. Poate obișnuit de atâția zeci de ani cu un sentiment de ”dolce far niente”, implicarea candidaților este de natură să crească adrenalina și tensiunea unora. Aviz celor cu probleme cardiace, nu de altceva dar se poate sfârși chiar prost.

Într-o campanie electorală trebuie să fii pregătit nu doar să te promovezi prin mijloacele specifice ci și să faci față situațiilor ce pot să apară. Adversarii politici scoși forțat sau nu la bătaie nu vor face față luptei electorale dure căci nu-și doresc această luptă cu orice preț.

Suntem la mijlocul campaniei și lupta abia începe. Pentru jurnaliști vor fi subicte ”cu sânge”, pentru susținători vor fi lacrimi, pentru candidați va costa poate chiar cariera politică. În viață este bine să îți cunoști propriile limite, valoarea iar simțul ridicolului să nu te părăsească niciodată.

Dana Lungu

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Zilele trecute un liberal, a cărui identitate nu o voi declina, îmi spunea, cu zâmbetul pe buze, că jurnaliștii dați afară au primit ce au meritat. Motivul e extrem de simplu: din cauza întârzierii la ședința de consiliu local.  Iar cireașa de pe acest tort al minciunile a fost pusă de cei din Primăria Onești. Căci se pricep destul de bine la ”coafat” acte. Singurii vinovați din toată povestea sunt evident, tot jurnaliștii: ” au fost montați politic” ca să-i citez din materialul trimis către prefectură.

Până la urmă toți suntem oameni și mai greșim uneori, însă unele lucruri din păcate nu se pot repara. Și când zic asta mă refer la atitudinea pe care unii dintre oamenii politici o au vizavi de jurnaliști. Ne ”iubesc” doar în campanie electorală când conștientizează că au nevoie de ”scribi„ care să le reproducă promisiunile, ca să nu zic minciunile.

Paradoxal, jurnalistul este om și trece prin filtrul său orice știre și abia după ce o analizează poate să dea verdict de : știre sau ba.

Abordarea unor anumiți politicieni lasă de dorit, ca să nu le spun că sunt ”corigenți” la capitolul comunicare ajunge să creeze tensiuni și uneori chiar amenințări. Jurnaliștii sunt o breaslă aparte care oferă și cer … doar respect.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Pe cât de provocatoare pe  atât de plină de necunoscute va fi campania electorală ce stă să înceapă. Schimbările de ultim moment de pe scena politică datorate căderii guvernului Ungureanu şi venirii la putere a fostei opoziţii au adus incertitudinea în ceea ce priveşte rezultatele alegerilor la nivel maxim. Aparent, USL ar trebui să defileze la alegerile de pe 10 iunie. Ajunşi la putere, Victor Ponta şi oamenii săi din PSD şi PNL vor face tot posibilul să întoarcă situaţia în avantajul lor în zonele unde candidaţii PDL sunt încă favoriţi. Nimeni nu crede că schimbarea prefecţilor are scopul de a “asigura corectitudinea alegerilor”. Cine nu ştie că cel ce numără voturile are şi o şansă în plus la alegeri? Problema celor de la USL este că au un timp destul de scurt în faţă pentru a putea să îşi pună oameni de încredere în toate poziţiile importante. Timpul scurt îi va împinge, inevitabil, şi la greşeli inclusiv prin  numirea unor figuri compromise. De altfel, semnalul a fost dat încă de la nominalizarea miniştrilor care a provocat controverse atât în societatea civilă cât şi în rândul celor două partide, PSD şi PNL, pentru că PC nu este altceva decât o codiţă. Ce e drept, periculoasă pentru Victor Ponta şi Crin Antonescu. Nici nu a mirosit bine izmele puterii că Dan Voiculescu, patron de Antene şi partid de buzunar, s-a şi  răstit la proprii aliaţi că trebuie să purceadă fără întârziere la debarcarea lui Traian Băsescu. Ceea ce arată că noii guvernanţi nu au altceva în cap decât răzbunări meschine şi setea de putere.

Cum se vor reflecta toate acestea în alegerilor locale? Greu de spus acum dar un lucru este sigur. Alegătorii ce păreau “captivi” în retorica populistă şi politicianistă a fostei opoziţii vor răsuci de câteva ori în mână ştampila înainte de o a pune pe numele vreunui candidat promovat de o proaspată putere ce pare obosită şi coruptă încă înainte de a se instala.

Camelia ILIEŞ

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

E 5 dimineață … Deschid ochii și văd că a început o nouă zi, aș vrea să mai dorm o oră, două, poate chiar mai multe, dar îmi amintesc de faptul că am de scris un articol. Aș fi putut să-l scriu cu o zi înainte, dar îmi stă în fire să las totul pe ultima sută de metri, așa că de ce nu aș face la fel și acum. Întotdeauna mi-am imaginat, dorit, ca primul articol ce îl voi scrie să fie despre un eveniment cultural sau ceva asemănător. Am primit cu un ușor scepticism vestea că trebuie să scriu despre sinuciderea unui bărbat de 36 de ani.

Este un subiect pe care toți, într-un fel sau altul încercăm să îl evităm, dar de care aproate toți ne lovim mai devreme sau mai târziu în viață. Fie că este vorba despre un membru al familiei, un prieten sau cineva pe care îl știi mai mult din vedere și cu care nu ai apucat să schimbi prea multe vorbe, aproape inevitabil la un momentdat în viață cineva vine la tine și îți spune: îl știi pe tipul ăla? S-a sinucis.

Cum ar trebui să scriu despre un tată ce a plecat de lângă soția și copilul său fără măcar a le spune adio? Ca mama cum îi poți explica copilului tău că tatăl său l-a părăsit fără măcar a-i spune … de ce? Dar mă întreb, ce rost ar mai avea răspunsul la această întrebare, dacă oricum nu îi poate aduce acelui copil tatăl înapoi.

E aproape 6 … După o cană de cafea și un pic de bătaie de cap articolul este aproape gata. Mi-au mai rămas câteva întrebari ce simt nevoia să le pun, și nu sunt despre cel ce a murit, ci despre cei ce au rămas în urmă. Am trăit o astfel de experiență personal și știu că stigmatul de a avea un sinucigaș în familie sau între prieteni este unul destul de apăsător în societatea noastră modernă plină de tabuuri. Inevitabil femeia rămasă în urmă va deveni  “vecina căreia i s-a spânzurat bărbatul”, iar copilul rămas orfan de tată mult prea devreme va fi privit o bună bucată de timp prin prisma acestui eveniment. Cum poți trăi o astfel de viață? Cum poți merge mai departe? Cum te poți împăca cu gândul că a plecat și nu se mai întoarce?

Moartea e ceva unic pentru fiecare, și împreună cu nașterea este unul din cele două evenimente ale existenței noastre de care putem fi siguri. Deși încă nu știm dacă alegem să ne naștem sau suntem forțați să intrăm în existența, moartea este un lucru ce îl putem alege. Aud mereu fraze genul: “a murit alături de cei dragi”, și tot ce îmi pot spune este: nimic mai fals de atât, nimeni nu ne urmează în moarte, este ceva unic și intim pentru fiecare, ceva pentru care nimic de pe lumea asta nu te poate pregăti cu adevărat. Toate religiile pământului încearcă să ne explice într-un fel sau altul acest eveniment, dar cred că până nu vom fi și noi în fața acestui ultim pas putem doar să speculăm … Să sperăm doar că va trece foarte mult timp până ajungem acolo.

Cătălin Florian

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Părerile furibunde, evidente ale unor consilieri locali la vederea camerei de luat vederi au intrigat deopotrivă pe jurnaliștii prezenți la eveniment.

Din păcate unii oameni politici nu înțeleg faptul că un om de presă reprezintă în cadrul acestor ședințe omul simplu, de pe stradă, care are nevoie de informare. De unde altundeva să primească această informație dacă nu din presă? Cărui jurnalist îi face plăcere să fie înjurat, ”trimis la plimbare” sau chiar agresat?

Din fericire, dacă pot spune și așa, ceea ce s-a întâmplat în cadrul ședinței de consiliu local  nu a fost agresiune fizică, însă amenințarea cu chemarea în sală a trupelor de jandarmi, acuzațiile de ”furt de informații” par să frizeze ridicolul. Ceea ce s-a întâmplat la Onești, la ședința de consiliu local, mi-a demonstrat, dacă mai era cazul, faptul că pentru prima dată în 18 ani de zile PRESA trăiește și aici. Teama viscerală de tot ceea ce înseamnă media este una clară, iar lucrurile ascunse bine sub preș de atâția ani încep să iasă la iveală. Aveam o altă părere despre unii consilieri locali, însă au ținut să-mi dovedească contrariul. Le mulțumesc.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Un om puternic are curajul să se uite în oglindă, să își recunoască defectele și să se bucure de propriile calități. TV KIT Onești va fi oglinda dumneavoastră. Ne dorim cu toții să devenim, sau să redevenim, o comunitate puternică, respectată și capabilă să se dezvolte. Într-un astfel de proiect ambițios, dar necesar, fiecare are locul și rolul său. Investitorii să își dezvolte afacerile, liderii politici să  administreze bine și cu dăruire bunul mers al comunităților, autoritățile să vegheze la respectarea legilor. Noi trebuie să fim atenți ca toate acestea să se împlinească și să le transmitem oamenilor, beneficiari ai tuturor acestor acțiuni, ceea ce se întamplă cu locurile lor de muncă, scolile unde își trimit copiii să învețe,spitalele unde își caută alinarea, cu taxele și impozitele plătite din banii lor. Pană la urmă să le spunem oamenilor, cu mijloacele noastre, ce se întamplă, bine și rău, cu viața lor.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Cristian BIBIRE

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Putem folosi cuvântul şpagă ca şi o armă albă pentru că asta a cam devenit, pentru cei care au fost prinşi cu „arma albă” în buzunar. Am văzut în timpurile astea şi oameni fericiţi din punct de vedere material cel puţin pentru o perioadă de timp. Adică cât a mers ulciorul la apă. E vorba şi despre secretara Cabinetului de Medicină Legală din Oneşti, Rodica Dohotaru care de curând a fost asaltată pardon arestată de autorităţi pentru luare de mită.

Întrebarea mea e totuşi cum de într-o ţară aşa săracă, cum ne plângem că e, sunt atât de mulţi care le onorează buzunarele unora pentru anumite servicii. Cum o simplă secretară ajunge să primească de la mici atenţii, precum un pachet de cafea sau de ţigări până la câteva mii de euro. Şi uite aşa ajunge ca un om simplu cu o carieră în spate de 20 de ani să aibă o casă la care mulţi visează, greu de construit, dintr-un simplu salariu. Cum? Aici intervine şpaga. Să iei şi din stânga şi din dreapta, de la cel mai mic până la cel mai mare, sume în fucţie de gravitatea cazului şi să apară vila ca ciuperca după ploaie. Câte ilegalităţi se fac, pe lângă care trecem în fiecare zi, fără să le vedem nici măcar să le bănuim.

La pachet cu acest cuvânt şpagă vine şi lăcomia. E ca un drog nu ştii când să te opreşti asta până nu te opreşte legea şi inevitabil ajungi după gratii. Cu siguranţă voi mai scrie despre acest subiect care nu mai este unu tabu.

Vor mai cădea multe „capete” pentru că nu dăm semne să ne oprim, nici după ce vedem că şi cei din stânga sau dreapta noastră sunt ridicaţi de mascaţi

Camelia ILIEŞ

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Nu pot să spun că nu îmi place această zi, dar nu sunt adepta felicitărilor ieftine care abundă internetul şi mesajele de La mulţi ani, urate de oameni cu care vorbeşti din an în paşte. Dar dincolo de toate astea e o frenezie frumoasă care miroase a primăvară, iar pentru florari a profit bun.

Şi anul acesta încă de la sfârşitul lunii februarie au apărut prin toate oraşele, pe la toate colţurile şi în pieţe tarabe cu mărţişoare şi flori.

Dis-de-dimineaţă telefonul mobil mi-a fost agresat de mai multe mesaje cu urări de bine şi frumos, sănătate şi prosperitate nesemnate de expeditor. Culmea este că cele mai multe mesaje de felicitări, le-am primit din partea persoanelor de sex feminin. Stau şi mă întreb unde sunt bărbaţii de altă dată? Când se trimiteau felicitări prin poştă, când primeai flori fără ambalaje colorate, când primeai cutii de bomboane ambalate delicat în catifea şi doar un sincer La mulţi ani!

Trăim în era virtuală în care ne trimitem mesaje pe site-uri de socializare, trimitem flori şi bomboane în poze descărcate de pe net. Nici 8 martie nu mai e ce a fost şi evident, ca mai toate sărbătorile a devenit ceva comercial.

Puţini mai sunt bărbaţii care au spus la mulţi ani şi s-au mai gândit şi la flori. Şi cei care o fac au timiditate în glas şi cât mai rapid. Să o spună, să treacă cât mai repede.

Oricum ar fi, 8 Martie, rămâne o zi frumoasă în care ne sărbătorim fără să mai aşteptăm să fim sărbătorite.

La mulţi ani!

Otilia Pintilioaie

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Căci nu pot să cred altceva atunci când o lucrare realizată în urmă cu trei –patru ani de zile se strică de la sine. Două concluzii poți trage : ori banii nu au fost suficienți pentru lucrare, ori n-a fost făcută cum trebuie. Din păcate sau din fericire ar zice unii, cam toate lucrările făcute în ultimii 20 de ani s-au făcut strategic: ”să mănânci pâine” gustoasă mereu. Cum o firmă condusă de cumătrul primarului ”prinde” lucrări bănoase pe care realizează, în timp record, și culmea și bine. ”Bine” pentru o anumită perioadă căci deh dacă nu au bani de pâine treꞌ să mănânce cozonac.

În aceste condiții, Oneștiul se transformă. Oneștiul prinde față europeană. În Onești se accesează împrumuturi pentru asfaltarea străzilor neasfaltate timp de 20 de ani, ne îngroapă în datorii pentru menținerea firmei de termoficare, se ratează cu brio fonduri europene pentru informatizarea spitalului. Mai nou se fac săli de sport care se strică la câțiva ani, din vina lor evident. În urbea noastră primarul ne ocrotește ca pe proprii copii. Totul e roz bombon. Primarul ne va zâmbi prietenos pentru a cincea oară și jumătate cerându-ne votul imperativ. Vă mulțumim domnule primar sunteți un tată drept și o mamă iubitoare.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.