InfoTrotus » EDITORIAL

Neputinciosi in fata apelor

dana — Fri, 30 Jul 2010 15:07:47 +0000

Ori de câte ori ploua mai tare pe toate canalele de televiziune auzim stiri despre dezastrul hidrologic. Din fericire, in ultimii ani nu au mai fost inregistrate pierderi omenesti, insa pagubele materiale cresc, de la un an la altul. Batrâni neajutorati, paralizati implora, muti, ajutorul semenilor. Oameni care nu mai stiu cum ii cheama, cu buletinul in mâna, a caror disperare e vecina cu nebunia in timp ce semenii acestora privesc, cu indiferenta la durerea si tragedia prin care trec. De putine ori mi-a fost dat sa asist la solidaritatea umana, momentul ideal de a demonstra generozitatea umana, calitate pe cât de rara, pe atât de pretioasa.

De fiecare data autoritatile sunt prinse pe picior gresit, iar acestia ridica neputinciosi din umeri, asteptând, cu speranta, mila divina. Suntem in anul de gratie 2010 când unii dintre noi nu ne mai asteptam la astfel de tragedii si totusi acestea au reusit sa intre intr-un cotidian ce ma sperie.

Imi amintesc de promisiunile sforaitoare ale politicienilor care in 2005, imediat dupa inundatii, se bateau cu pumnii in piept ca este pentru prima data când ne confruntam cu astfel de evenimente si ca istoria nu se va mai repeta. Din pacate, istoria s-a repetat, si noi, si de aceasta data, am fost prinsi in ofsaid. Câti ani sau zeci de ani, de acum inainte va trebui sa mai trecem prin astfel stihii, când fortele dezlantuite ale naturii ne vor arata ce efemeri suntem noi.

Am intervenit, brutal si iremediabil in natura iar acum suntem nevoiti sa culegem roadele si sa suportam consecintele.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Caldura mare nenicule

dana — Fri, 23 Jul 2010 10:24:35 +0000

Suntem in plina vara, când mercurul din termometre urca la valori specifice lunii lui cuptor si totusi Onestiul ramâne in continuare fara apa calda.

Daca pe vremea lui Ceausescu si in urmatorii zece ani dupa Revolutie Bacaul avea reale probleme in ceea ce priveste apa calda si rece, iata ca acum Onestiul a ajuns in aceeasi situatie.

Onestenii care nu au avut inspiratia sa-si monteze centrala de apartament stau acum si sufera in timp ce isi incalzesc apa la soare, pe aragaz sau pe plita electrica. Va mai aduceti aminte de resou? Ala prafuit pe care l-ati pitit prin camara sau debara sa stiti ca ati fost inspirati daca nu l-ati aruncat. Utilitatea acestuia e din ce in ce mai evidenta. Nu as fi crezut daca mi-ar fi spus cineva ca la mijlocul lui 2010 o sa mai apelam la el. Si iata ca am ajuns sa traim vremurile când inventitatea combinata cu inteligenta ne poate scapa de necaz. Este de neinteles pentru orice om cu scaun la cap de ce nu putem depasi momentul sezonului estival asa cum fac toate popoarele Europei civilizate.

Este perioada când transpiram, când dusurile ne pot revigora mai bine ca orice. In conditiile prin care trece Onestiul avem la dispozitie doar apa rece. Asa ca, la modul figurat, haideti sa facem un dus cu apa rece. Sa ne trezim din starea de amorteala in care am trait pâna acum si sa deschidem bine ochii.

De ce nu putem avea apa calda pe timp de vara? Pentru ca unii nu reusesc sa conduca, in mod corect, firma de termoficare. Asta nu prea cred ca ne intereseaza. De ce autoritatea locala nu bate cu pumnul in masa ca sa rezolve odata pentru totodeauna aceasta problema. Nu stiu si nici nu cred ca are cineva vreun raspuns. Din pacate, delasarea astea tipic româneasca sau mai bine zis moldoveneasca, atitudinea asta noncombativa nu face altceva decât sa perpetue aceasta stare de lucruri. Dar m-am enervat teribil, afara e caldura mare nenicule, asa ca ma duc sa fac un dus, cu apa rece. Poate-mi revin. De tot.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Sa poti darui

dana — Fri, 16 Jul 2010 15:28:24 +0000

Este minunat atunci când, din dragoste, poti darui ceva celor aflati in necazuri. Asta am remarcat zilele acestea, când oamenii au inceput sa se dezmeticeasca si sa vada ce au lasat in urma lor puhoaiele involburate. Poate unii au ramas fara agoniseala de-o viata, iar disperarea care le-a cuprins sufletul este vecina cu nebunia.

Si totusi am remarcat ca oamenii inca mai stiu sa daruiasca. Stiu si pot ca din surplusul lor sa doneze ceva celor carora poate nu le-a mai ramas nimic. Doar hainele de pe ei. De atâtea ori am fost prinsi pe picior gresit, iar dezastrele hidrologice au semanat in urma lor doar deznadejde si saracie si totusi multi au aratat ca le pasa. Ca pot da un banut, o pâine, o sticla cu apa ajutându-i sa treaca mai usor peste durere. In tavalugul evenimentelor, de

orice natura, uitam sa fim oameni, uitam sa daruim dragoste si sa aratam ca intr-adevar ne pasa.

Mesajul Parintelui Iustin Pârvu, de la Mânastirea Petru Voda legat de criza economica prin care trecem a fost unul clar: ‘n vremuri de restriste biserica trebuie sa fie toiagul pe care oamenii sa se sprijine. Spunea Parintele Iustin Pârvu ca este momentul ca averile mânastiresti sa-i ajute pe români sa treaca mai usor prin momentele grele.

Cât de preocupati de propria soarta si cât si de egoisti am ajuns sa fim daca nu putem intinde o batista celui care plânge in hohote. Este de ajuns o clipa de atentie, o mâna pe umar si putem schimba ceva. Asta au aratat onestenii si nu numai ei ca pot si stiu sa o faca. Nu conteaza cât de mari sunt saracia si necazurile atunci când ai cu cine sa le imparti lucrurile se schimba.

Este minunat atunci când poti darui din inima, dar si mai minunat atunci când poti da ceva chiar si atunci când nu vrei.

Haideti sa daruim din inima, din dragoste fata de oameni, ceea ce noua ne prisoseste.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Cu siguranta sarita

dana — Sun, 04 Jul 2010 11:18:37 +0000

Este vara, e soare, mai bine zis ar trebui sa fie soare, e vacanta si cei mai multi dintre noi se gândesc la concediu. Cam asta ar fi trebuit sa fie ceea ce ne preocupa pe cei mai multi dintre noi. Si nu e asa. Vacantele sau concediile sunt doar ceva bun de creionat pe hârtie, iar linistea clasica de vara nu pare sa mai vina prin zona. Saracia sau lipsa educatiei ii determina pe unii sa creada ca doar cel mai puternic are dreptate. Si asta nu cu argumente cum ar face un om civilizat ci folosind forta fizica.
Timpurile nesigure, problemele pe care le intâmpinam ii fac pe unii sa creada ca doar brandul, scuzati-mi argoul, poate face dreptate. Strada se transforma intr-un ring de lupte in care fiecare isi poate face dreptate.
Este cel putin o situatia kafkiana ca in timp ce fiind pe strada si discutând cu cineva sa te trezesti ca unu’ sau mai multi incep sa-ti care pumni cu

nemiluita pentru ca odata, acum 2000 de ani inaintea erei noastre sau poate niciodata l-ai privit nu stiu cum sau l-ai amenintat cu privirea.
Si cum “muntele de muschi” s-a simtit lezat in amorul propriu, a inceput sa fiarba sângele in el si sa ceara razbunare.
Ocazia e nemaipomenita. Insotit de camarazii de lupta cere razbunare. Faptul ca un om ametit de atâtea lovituri iti implora mila si te roaga sa-l ierti daca vreodata ti-a gresit nu te ajuta cu nimic. Continui sa dai cu sete.
Si acum intreb si eu ca omu’: politia unde era?
Nici nu mai conteaza, oricum in mod sigur gestionau o alta situatie.
Dar din pacate asta se intâmpla cam in toate domeniile. Nu ma refer neaparat la forta fizica, ci la spiritul de justitar pe care il avem in noi. Pâna si colegii de presa il au. De fapt mai ales ei. Betia puterii, a senzatiei ca sunt micii dumnezei ne scoate din minti. Si atunci demonstram noi cine-i mare si tare.
Incepem sa ne dezumanizam si asta ne arunca in intunecatele caverne ale umanitatii.
Siguranta e sarita …

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Discutii sterile

dana — Fri, 25 Jun 2010 09:18:57 +0000

De ceva timp multe din intrunirile legislativului local s-au transformat in discutii sterile, in lupte ale orgoliilor. Toti cei din consiliul local, fie ei consilieri sau primar au ajuns acolo pentru ca oamenii le-au dat votul lor de incredere. Unii poate uita de acest lucru dar mai sunt doi ani pâna când caravanele politice vor porni din nou pe strazi sa promita ‘marea si sarea’. Dialogul este cheia comunicarii si nu doar in campanii electorale. El ar trebuie sa existe in permanenta intre cele doua autoritatI, deliberativa si executiva, pe perioada mandatului dat de comunitatea onesteana.

Nimeni nu trebuie sa se transforme in masina cuiva de vot. Discutiile daca sunt constructive sunt mai mult decât binevenite, insa din pacate discutiile in sedintele de consiliu s-au transformat in lupte ale orgoliilor de pe picior de forta. Timpurile s-au schimbat iar oamenii nu mai stau aplecati de spate si capul in pamânt. Sunt creativi, au idei si indrazneala, ceea ce la un moment dat deranjeaza teribil. Deranjeaza atunci când nu mai ai majoritate in legislativul local iar proiectele nu mai trec ca rata prin apa. De fapt aceasta noua stare de spirit este mai mult decât constructiva, dar trebuie sa accepti dialogul si nu monologul. Este bine sa poti lasa mândria deoparte sI sa treci la masa negocierilor.

Asa as vedea eu lucrurile la noi in urbe, iar atunci situatii precum “eu zic asa, pentru ca stiu eu mai bine” nu ar mai aparea.

Analizând la rece opiniile celor prezenti la sedintele legislativului remarci usor faptul ca fiecare este convins ca are dreptate desi dreptatea este un lucru extrem de relativ, depinde din ce unghi abordezi problema.

Dar asta presupune o stare de normalitate, iar Onestiul mai are câtiva ani buni pâna la va ajunge la ea.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Am uitat …

dana — Sun, 20 Jun 2010 14:08:13 +0000

In goana noastra nebuna am uitat ca inainte de toate trebuie sa nu uitam sa fim oameni. Zilele trecute am asistat la un gest extrem de delicat si in acelasi timp atât de greu de realizat de cei mai multi dintre noi. Cu un minimum de efort putem realiza atât de multe lucruri.

Suntem preocupati pâna peste cap de politica, de motiuni de cenzura, de scandaluri politice incât unii pierd nopti intregi doar pentru a urmari cum o mâna de oameni se cearta la televizor. Ba unii cu mai multe pretentii peste noapte s-au transformat in analisti politici si economici si oriunde te-ai invârti potI auzi cum fiecare baba sau mos la colt de strada sunt mari politicieni.

Politicul ne-a pervertit sufletul incât fara el nici nu mai putem respira. Nu mai putem trai. Din oameni ne-am transformat in papusi, marionetele cuiva care ne manevreaza dupa bunul plac.

Si totusi mai exista si exceptii. Câtiva oameni inimosi au gasit de cuviinta sa daruiasca putina speranta celor pentru care viata nu este decât o cupa amara. Bucuria este cu atât mai mare atunci când la mijloc este vorba de copii. Copii care de timpuriu au invatat ce inseamna saracia, lipsurile, ce inseamna sa nu ai hainute si la care Mos Craciun sau iepurasul nu prea vine. Nu vine deloc.

Am uitat …

Am uitat ca inainte de toate trebuie sa fim oameni, iar daca putem sa intindem o mâna de ajutor celor care chiar au nevoie de ajutor trebuie sa o facem. Este nevoie ca din când in când sa ne oprim din goana asta nebuna sa facem o scurta pauza si sa ne cercetam sufletul. Am uitat sa fim sensibili, am uitat sa privim in ochii unui copil si sa-i daruim un zâmbet si sa-i sustinem in demersul lui. Si totusi cu atât de putin, poti darui atât de mult …

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

RAFO …

dana — Sun, 13 Jun 2010 08:11:21 +0000

Imi aduc aminte de protestele rafinorilor cu ani in urma când suparati peste masura isi tineau furia in pumni si isi cereau dreptul la munca. Blocasera calea ferata si erau decisi sa nu renunte prea usor. De fapt ce vreau sa spun ca rafinorii acesti oameni bine pregatiti au trecut prin multe. Si nu toate usoare. Poate prin prea multe. Au fost siliti sa bea din cupa amara a deznadejedii, când disperarea si supararea si-o strigau cu toata puterea.

Au fost momente grele, prin care cei mai multi nu cred ca ar mai vrea vreodata sa treaca.

Este comod pentru marii afaceristi cu iz de “iciu” sa critice si sa ceara inchiderea rafinariei onestene. Si asta in diferitele emisiuni si interventii la televiziunile motanului Felix. Inainte de toate interesele lui o cereau, dar pentru cei care si-au câstigat pâinea muncind cinstit acolo insemna o adevarata tragedie. Povesti triste pe care nu ai vrea sa le afli niciodata. Dar acum, gata. Toate astea au trecut.

Un nou inceput se profileaza la orizont pentru RAFO. Procesul s-a inchis. Se mai asteapta sentinta. Grupul de interese care tinea agatata RAFO a fost redus la tacere. Sunt semnale pozitive cum ca pagina neagra din istoria aurului negru onestean s-a scris. Niciun rând nu mai incape acum. Ce-a fost de zis, s-a zis.

Asteptam cu totii ultima zi in care instanta va pronunta sentinta. acel verdict dupa care am suferit atât. Astept cu nerabdare ziua când ma voi uita in statiile de autobuz dimineata si voi vedea din nou rafinori somnorosi indreptându-se catre locul de munca sau intorcându-se obositi, dar veseli, de la serviciu.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Criza nu iarta pe nimeni

dana — Sun, 06 Jun 2010 20:27:28 +0000

Teribila criza economica prin care trecem nu pare sa iarte nicio categorie sociala. Nici macar pe grevistii din invatamânt. O anuntau cu mare tamtam si totusi si ea a picat. Sa nu ne amagim ca acestia nu sufera. Ba da. Sufera cu vârf si indesat. Continua sa strânga din pumni si cineva tot ii va primi la final. Ma uitam zilele trecute la profesori, multi dintre ei cu lacrimi in ochi, cu privirea inecata de furie, inca mai sperau la ceva bun. Inca mai asteapta. Mai cred ca ceva bun li se va intâmpla si lor. Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca sindicalistii care ar trebui sa-i reprezinte nu au catadicsit sa iasa din birou si sa le sustina cauza. Or fi compromisi politic? Nu stiu. Dar stiu ca nici macar ei nu cred in solutionarea problemei. Ma tot uit cum ies sindicalistii la interval, in timp ce noi stam comozi in fata micului ecran si nu ofera solutii. Abatuti multi dintre profesori se gândesc sa abandoneze invatamântul de stat pentru ca nu mai crede nimeni in el. In cei 20 de ani incoace a fost ciopârtit si hacuit incât nimeni nu mai vrea sa se bazeze pe el. Cu aceleasi probleme, dar mult mai tacuti si sobri sunt pensionarii. Ei sunt cu adevarat sacrificati de criza. Si revin nimeni nu ofera solutii. Si asta pentru nicio categorie afectata de criza. Si prin asta trec cam toate tarile Europei. Poate n-o fi la fel de greu la ei, dar nici coruptia din sistem nu a fost atât de bine legata.

Peste tot, in Uniunea Europeana guvernele taie drastic din cheltuielile bugetare. Criza nu iarta pe nimeni, iar excesele din anii trecuti se platesc acum. A sosit scadenta.

Platim noi pentru pomenile electorale, demagogia politica pentru toate smenurile care s-au facut. Si ce pret?

Ne doare de ne ustura.

De anul trecut “prosperii” oameni de afaceri si-au dat oamenii afara. Paiatele care nu s-au gândit la amarâtul care ducea o pâine la copil ci la el cum sa-si mai cumpere o masina. Acum oamenii sufera, fara ca aceasta durere sa aiba un rost.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

Editorial – Au dezgropat securea razboiului

dana — Fri, 28 May 2010 17:47:15 +0000

Pacea si buna intelegere dintre reprezentantii partidelor politice, prezenti in legislativului local, nu mai exista. Dar oare a fost cu adevarat pace si buna intelegere intre reprezentantii partidelor politice? Ce gluma buna. Se salutau, cu bucurie, ieseau impreuna discutând in contradictoriu despre diferite subiecte dupa care se salutau amiabil. Si toate astea printre dinti.
Totul a fost un vis, o iluzie pentru noi, oamenii de rând.
Sala de sedinte a consiliului local s-a transformat intr-un ring, in care cel mai tare isi etaleaza muschii. Unii acuza, altii arunca sageti veninoase.
Motivul ultimei dispute e banal: locatia in care se va construi cele doua case pentru copii cu dizabilitati. De altfel, nici nu te-ai gândi ca a reusit sa trezeasca atâtea orgolii, bine controlate pâna nu demult.
Ati jucat bine teatru stimabililor. Ati putea da lectii despre arta actorului fara nicio problema. Si totusi modul in care cârcotiti pe la colturi, comentati pe internet la diferite articole m-au ajutat sa-mi dau seama ca totul nu-i decât o aparenta.
La ce acuzatii s-au vehiculat in ultima vreme mai ramâne sa-i vedem pe politicienii nostri ascutindu-si armele si pornind la atac.
Din ce in ce mai des, unii isi ies din pepeni, nu ca ar fi comercianti de aceste produse, si apostrofeaza amenintator pe cei care nu au aceiasi opinie.
Ar trebui sa participe la intrunirile legislativului local si oamenii simpli ai Onestiului, asta daca simt nevoia de circ. Si culmea bucuriei asta e pe gratis. La ce criza economica si taieri salariale se profileaza la orizont de pâine nici nu mai avem nevoie. Dar ca sa nu dezmint zicala româneasca ”sa moara si capra vecinului” gândul ca unii din primarie cu salarii de zeci de milioane vor primi mult mai putin imi da speranta. Ce sa zic, cu saracia si lipsurile m-am obisnuit. Noi sa fim sanatosi.
Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

In sfârsit, interesul onestenilor mai presus de interesul personal

dana — Sat, 22 May 2010 08:37:06 +0000

Am asistat, pentru prima data in istoria acestui oras la aprobarea unui proiect de lege prin care sa se faca economie la buzunarul onesteanului. Este vorba de cel prin care, anul acesta, festivalul verii, va fi organizat fara bani de la bugetul local, printr-un parteneriat public privat. Este adevarat initiatorul a discutat de pe picior de forta, dar altfel acest proiect s-ar fi pierdut asa cum probabil s-au pierdut multe altele.
Recunosc nu este placut sa fie silit de imprejurari, dar in acest caz alta solutie nu era. Sau nu s-a dorit sa fie. Nici nu mai conteaza, faptul ca proiectul nu a reusit sa intre pe ordinea de zi, vorbeste, destul de concludent , de cum stau lucrurile la Onesti.
Sar de la subiect si-mi permit o intrebare, poate usor retorica.
Multi din consilierii PSD sunt oameni eruditi care au mai citit la viata lor si altceva in afara de mersul trenului si cartile de bucate. Nu pot totusi sa nu ma intreb de ce acestia nu sunt initiatori ai unor proiecte de hotarâre. De exceptie sunt cazurile când acest lucru se intâmpla.
Dar sa revin la serbarile noastre câmpenesti.
Primeam un comentariu prin care cineva imi atragea atentia asupra faptului ca in spatele acestui proiect de hotarâre sunt de fapt alte interese. Or fi sau nu, nu stiu sa zic, deocamdata. Vorba aceia pagubitul cu o mie de pacate si hotul cu unul, dar de ce pâna acum nu s-a ales aceasta varianta? Cu banii altcuiva. Sau intr-adevar aceste festivaluri sunt modalitati de a incasa bani. Asa ca gura pacatosului adevar a grait. La mijloc sunt interese financiare uriase devreme ce pâna acum nu a existat transparenta. Au fost multi bani de spalat si sacose de umplut. Deh, unii se pregatesc deja de alegeri.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.