Neputinciosi in fata apelor

Ori de câte ori ploua mai tare pe toate canalele de televiziune auzim stiri despre dezastrul hidrologic. Din fericire, in ultimii ani nu au mai fost inregistrate pierderi omenesti, insa pagubele materiale cresc, de la un an la altul. Batrâni neajutorati, paralizati implora, muti, ajutorul semenilor. Oameni care nu mai stiu cum ii cheama, cu buletinul in mâna, a caror disperare e vecina cu nebunia in timp ce semenii acestora privesc, cu indiferenta la durerea si tragedia prin care trec. De putine ori mi-a fost dat sa asist la solidaritatea umana, momentul ideal de a demonstra generozitatea umana, calitate pe cât de rara, pe atât de pretioasa.

De fiecare data autoritatile sunt prinse pe picior gresit, iar acestia ridica neputinciosi din umeri, asteptând, cu speranta, mila divina. Suntem in anul de gratie 2010 când unii dintre noi nu ne mai asteptam la astfel de tragedii si totusi acestea au reusit sa intre intr-un cotidian ce ma sperie.

Imi amintesc de promisiunile sforaitoare ale politicienilor care in 2005, imediat dupa inundatii, se bateau cu pumnii in piept ca este pentru prima data când ne confruntam cu astfel de evenimente si ca istoria nu se va mai repeta. Din pacate, istoria s-a repetat, si noi, si de aceasta data, am fost prinsi in ofsaid. Câti ani sau zeci de ani, de acum inainte va trebui sa mai trecem prin astfel stihii, când fortele dezlantuite ale naturii ne vor arata ce efemeri suntem noi.

Am intervenit, brutal si iremediabil in natura iar acum suntem nevoiti sa culegem roadele si sa suportam consecintele.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.