Vuvuzele

Priveam într-o zi norii care tocmai udasera din belsug pamântul ars de arsita atâtor zile de canicula, nemeritate pentru un început de iunie. Si ma gândeam: ce fain ar fi sa stau si eu în norul acela, sa fiu „cu capul în nori” la propriu! Nu stiu ce îmi veni sau poate era o reactie fireasca la ceea ce se întâmpla în tara noastra în ultimul timp.

Si, totusi, ca sa îmi explic cumva ceea ce vad seara de seara la televizor, cred ca pot sa compar ceea ce se tot cerne, coace si rascoace de catre ilustrii „analisti”, „spunatori de pareri” si „despicatori de fire în patru”, cu imaginea atât de comuna si

împartasita a uui tânar cavaler ce înca nu i-a venit ceasul însuratorii. Când vine clipa, flacaul devine mai serios decât a fost vreodata în orice situatie, coboara cu picioarele pe pamânt si ia

viata în serios.

De fapt, daca ma gândesc mai bine, ceea ce fac politicienii nostri

astazi este sa viseze în continuare la situatii ideale sau, chiar mai rau, nu se gândesc la nimic altceva decât la as pune în functii mai mult sau mai putin demne tot ce au mai scump pe lume

(copii, sotie, mama, tata etc). Si asta e o situatie generalizata.

Vorbeam într-o „insomnie” trecuta despre „jocul de-a virginitatea” pe care politrucii nostrii îl joaca cu atâta succes si ma îngrozesc la câti de multi oameni prostesc. Cine dintre cei care acu’ câteva zile depusesera fabuloasa motiune de cenzura cu

„…genocidul…” nu erau la putere acu’ 2, 5, 10 ani? Exact, tot ei…

Problema noastra, a românilor, este una foarte grava iar politrucii s-au prins de mult: ne place sa stam gura casca la scandalurile, porcaielile în direct, toate minciunile si demagogia în care acesti hoti ne duc de 20 de ani.

Cu exceptia perioadei în care la tv mai „ruleaza” un campionat mondial, un Eurovision sau altele, tv-ul e „cucerit” de „vuvuzele”. si cum vorbele îs sfinte la noi, am una si pentru chestia asta: „mult zgomot si …NIMIC!”.

Vuvuzelele sunt cavalerii nostri tomnatici, carora li s-au dat pe mâini ani la rând banii, viata si viitorul a milioane de oameni. Ani la rând au jucat si continua sa joace piese jucate si rasjucate: „Reforma”, „Lupta cu coruptia”, „Autostrada” si altele. Ce mi se pare iesit din comun la poporul din care fac parte fara sa vreau

(vorba unui cântec în top acuma – „nu m-am nascut în locul potrivit!”) e ca nu învatam din greseli. Ne place sa stam în galagie, suportam „zumzetul” asta infernal si nu le bagam vuvuzele  … undeva. Ei sunt, de fapt, cei care provoaca cu buna stiinta „genocidul” si cei care acuza si cei acuzati. Joaca acelasi joc absurd si teribil cu un popor prea credul si înfometat sa mai discearna vrajeala si minciuna de ceva serios. Iar „vuvuzelele” îsi vad în continuare de treaba. Nu conteaza ce mai punem pe masa, bine ca avem circ…. azi o motiune, mâine …cine stie?

Cristian SCRIPCARU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.