Vis neîmplinit

Fotbalul de club se cam pregăteşte de vacanţă. Zilele trecute am văzut, la tv, marea finală a Ligii Campionilor meci în care teribilul Mourinho l-a învins pe maestrul Van Gaal. Apoi a urmat finala “Cupa României” adică un duel Moldova contra Ardeal şi care încă mai stăruie în imaginea noastră ca mod de disputare, strict fotbalistic. Noi mai rămânem conectaţi la cele două etape care au mai rămas de disputat, în Liga a III-a, unde echipa adoptată de oneşteni “Pambac” mai are o fărâmă de şansă să supravieţuiască în acest eşalon, după care ne vom alinia planetei, care aşteaptă cel mai important eveniment din ultimii patru ani şi din viitorii patru ani, campionatul mondial. Vorbind despre prezent ne întrebăm, de ce a retrogradat (retrogradează) Pambac-ul? Motivel ar fi două:

1. o echipă de fotbal, chiar puternică, fiind, odată dezrădăcinată de locul de unde s-a născut, de oamenii care o înconjoară, de istorie, de acel “ceva” pe care numai sentimentul “de acasă” ţi-l poate da, îşi pierde energia vitală. Exemplu: oneştenii au mai trăit un asemenea experiment în 1976 când {tiinţa Bacău (Divizia B) echipă puternică a rezistat doar un an apoi s-a destrămat.
2. Punct foarte important. Intenţia lăudabilă a acţionarilor de a face ceva pentru comunitate şi în special pentru microbiştii de fotbal, nu s-a materializat datorită lipsei de experienţă, a majorităţii, a naivităţii şi lipsei de informare în domeniu. Oameni bine intenţionaţi ce au pus banii din propriul buzunar: Vasile Ciobanu, {tefan Tifan, C. Alexa, Ovidiu Momanu, Laurenţiu Neghină, Marcel Colpoş sau Dan Coşa au fost prizonieri ai propriilor iluzii pentru că “au beneficiat” de un anturaj linguşitor cu interese ascunse, ceea ce a dus la management defiicitar.

Linguşeala, diversiunea şi minciuna au fost implementate la FCM Oneşti de un anume călător braşovean, fugar din motive de “ţepe” aciuat întâmplător pe lângă club, dându-se specialist în fotbal. Fals total.

Pambacul pare o echipă învinsă şi într-o situaţie fără ieşire, dar măcar cei enumeraţi mai sus au ieşit sau pot ieşi învingători datorită voinţei şi determinării lor de a face ceva. {i nu oricând ci în situaţie de criză acută. Pot să înţeleg atitudinea majorităţii acţionarilor că impunereea “fugarului” braşovean a însemnat o greşeală, dar refuz să înţeleg nerecunoaşterea greşelii şi chiar persistarea în ea. Chiar şi acum în ceasul 12-lea. Un înţelept spunea: că acolo unde nu pui sufletul nu o să-ţi reuşească, indiferent de domeniul de activitate.

Azi şi mereu spiritul locului e făcut de oamenii locului. După acest episod se inoculează ideea că nu sunt perspective să se înnoiască, să se împrospăteze tradiţia fotbalului oneştean, tradiţie pornită din 1953. {i după ce am trăit acest episod cu mutantul Pambac Oneşti o să vedem spectatori în tribune la fel de mulţi precum urşii Panda în România. Aşa ajungi când încerci să te hrăneşti doar cu muguri de fotbal şi trăieşti în minciună.

Andrei Mircea Stamate

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.