Antrenorii Elena si Adrian Boboc, adoptati de Guatemala
June 24, 2010 by dana · Leave a Comment
Antrenorii de origine româna Elena si Adrian Boboc desi sunt de aproape opt ani de zile in Guatemala, gândul lor zboara catre România, iar dorul de casa nici acum nu le da pace. Si-ar dori sa se reintoarca acasa, dar situatia de aici ii determina sa opteze in continuare pentru Guatemala, tara lor de adoptie.
Reporter: Cum ati ajuns sa lucrati in Guatemala? Este destul de departe de România, iar aceasta tara nu este una in care gimnastica sa fi inregistrat evolutii spectaculoase.
Adrian Boboc: Partial aveti dreptate, dar repet doar partial. Ce sa zic, daca e sa va povestesc trebuie sa facem o calatorie in timp. Intre anii 1992-1995 am fost antrenori ai lotului de gimnastica din Bucuresti, iar daca imi amintesc corect prin ’95 o fosta gimnasta din Onesti, Turner Dumitrita, campioana mondiala, ne-a solicitat sa lucram in Guatemala. In Guatemala am ajuns in aprilie 1995, iar spre sfârsitul anului eram decisi sa renuntam.
Rep.: Asa de repede?
A.B.: Da, au fost mai multe motive. Si cum in aceeasi perioada cei din Venezuela, tara vecina doreau sa aiba ceva asemanator cu ce avem noi, in tara la Deva, ne-au propus sa ne alaturam proiectului lor. Cum in Guatemala lucrurile nu erau chiar ok, ne-am decis sa ne alaturam. Zic eu ca am fost receptivi si ne-am implicat, am selectionat gimnaste si am dat drumul la treaba. Totul a fost frumos pâna in ’96 când am pus bazele gimnasticii in Venezuela. Ba mai mult anul urmator, in ’97 am cules primele roade când echipa s-a situat pe locul patru la Campionatul Panamerican. Iar in 1997 la Campionatul Interna-tional al României am participat cu trei fete din Venezuela si am reusit sa obtinem medalii de bronz.
Rep.: Daca rezultatele au inceput sa se vada inseamna ca v-ati hotarât sa ramâneti in Venezuela ?
A.B.: Nu. Am fost solicitati de Federatia Româna de Gimnastica sa fim antrenori coordonatori ai lotului de la Onesti in 1998. Asa ca am venit la Onesti unde ne-am ocupat de cele 15 sportive, iar la finele lui ’98 la Campionatul National al României desfasurat la Bacau cu fetele de la junioare am batut junioarele antrenate de Belu. Ne-am intors de la campionat bine si totul era pregatit sa plecam in cantonament când am primit telefon de la Federatie si ni s-a spus ca Belu ne-a solicitat sa mergem la lotul olimpic. Si nu doar noi antrenorii, ci impreuna cu sase sportive. Pe 15 decembrie eram in cantonament la lotul olimpic de la Brasov. Ne-am deplasat la Deva, iar anul nou din 1998 spre 1999 l-am facut la Deva. A fost o colaborare nesperata. Si pentru ca totul sa fie la superlativ in 2000, cu sportivele de la Onesti am câstigat locul al doilea la Campionatele Europene, cu patru medalii de aur mai mult decât senioarele. Am inceput sa ne pregatim pentru Campionatele Mondiale din 2001 din Belgia, unde echipa s-a comportat mai mult decât onorabil si am intrat la bilateral cu Anglia. In acelasi an am mai avut un bilateral cu echipa Olandei, la Rotterdam. La acea ora echipa se indrepta spre mondiale. Imi amintesc ca in septembrie am avut un Campionat National la Constanta si urma sa participam la Mondiale. Din pacate, am ajuns la neintelegeri cu Belu, dupa trei ani de colaborare frumoasa.
Rep.: Sa nu-mi ziceti ca ati renuntat desi era foarte aproape de o frumoasa victorie?
A.B. : Ati anticipat corect. In octombrie 2001 am renuntat la colaborarea cu lotul olimpic. Imi amintesc ca atunci am iesit campioni mondiali, dar noi eram deja plecati de la lot. intr-un cuvânt eram liberi de contract.
Rep.: Si atunci v-au contactat cei din Guatemala nu?
A.B.: Nu Guatemala ci Venezuela. Fiind in impas am acceptat. Dupa cum stiti anul 2002 a fost prost din punct de vedere politic, iar loviturile si contraloviturile de stat erau frecvente.
Ne-am reintâlnit cu cei din Guatemala la jocurile neoamericane si cum situatia din Venezuela a devenit extrem de periculoasa am acceptat oferta din Guatemala. Era o oferta temporara caci ne gândeam sa ne intoarcem in tara. Primele rezultate frumoase le-am avut cu gimnastele din Guatemala in noiembrie 2009, la Campionatul Panamerican când SUA s-a clasat pe primul loc, iar Guatemala pe locul a doilea, pe locul trei a urcat Brazilia, pe locul patru Canada, pe cinci Mexicul, iar Argentina pe sase. Sofia Gomez a fost vicecampioana la Campionatul Panamerican.
Rep.: Va intreb cu toata sinceritatea, va e dor de România?
A.B.: Da. Am putea renunta oricând la contractul de acolo, dar situatia din România nu e una care sa ne ajute. Zilnic citesc presa din România, e ca aerul, nu pot trai fara, am pastrat legatura si cu altii si cei mai multi regreta ca s-au intors.
Rep.: Ipotetic vorbind daca ati primi o oferta de contract in România ati renunta la munca de opt ani din Guatemala?
A.B.: Da, ne-a spus antrenorul Adrian Boboc cu lacrimi in ochi. Dar cine stie viata noastra se scrie in timp ce noi o traim.
A consemnat Dana LUNGU
Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.
