Semne de oboseală

Unii politicieni încep să dea semne de oboseală. Se iau decizii pe genunchi, care afectează într-un mod ireversibil prezentul şi mai ales viitorul multor partide politice. Lupte interne, numiri în mare taină, frământări sunt tot atâtea oportunităţi pentru consolidarea adversarilor politici.

Este cunoscuta abilitatea, tactul de care un politician trebuie să dea dovadă atunci doreşte într-adevăr să aibă un viitor în actuala politică, însă la ce s-a ajuns în prezent depăşeşte cu mult orice imaginaţie.

Cât de credibil mai poate fi un partid care dovedeşte că se foloseşte de oamenii pe care îi are precum o manta de vreme rea, în anumite perioade, fie ele şi electorale, după care îi scoate pe uşa din dos. Gata. {i-au făcut treaba, pot să dispară. I-au stors aşa cum faci unei lămâi când vrei să-şi astâmperi setea, după care, ce rămâne arunci la coş.

Este greu ca atunci când nu mai eşti la putere în loc să-şi consolidezi poziţia, să-ţi ţii aproape oamenii, tu îi dai afară. Sau îi tragi pe linia moartă. Este mai uşor să cazi de jos, decât atunci când crezi că ai ajuns undeva, mai sus.

Poate aşa înţeleg unii “politicieni” că trebuie să strângă rândurile. {i aici mă refer la acei politicieni, traseişti din fire, care s-au cocoţat, în copac, şi de acolo aruncă câte un fruct stricat celor ce privesc pofticioşi, în sus.Unele din aceste victime îşi merită soarta. Atrase de mirajul politicii la nivel înalt cred că se poate sări peste etape, de la opincă la pantof. Singura explicaţie pentru această credulitate este dată de amintirea comunismului unde uşor se ajungea din proletar demnitar, cu mijloacele specifice.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.