Insomnii provinciale – Profesie de credinta, fotografierea mortii

Deunazi am fost pus in fata unei dileme. In doar o fractiune de secunda a trebuit sa aleg intre a-mi implini menirea de ziarist sau a salva pe cineva. Pe trecerea de pietoni de la intersectia unde isi fac veacul valutistii onesteni trecea, gârbovita de doua sacose pline, sau de cine stie ce gânduri, o batrâna maruntica. Intâmplator imi arunc privirea spre ea si zabovesc câteva secunde. Indeajuns pentru a vedea cum un autoturism ce iesea cu spatele din parcare, se indrepta, fara viteza, dar si fara sa opreasca, spre batrâna. Soferul pesemne ca, in timp ce intorcea cu spatele in intersectie, era cu ochii nu in oglinda retrovizoare ci dupa alte masini din fata. In ultima clipa am strigat speriat spre sofer care a frânat, iar masina s-a oprit cu spatele lipit de batrâna. In timp ce am tras femeia spre trotuar, soferul, dupa ce a aruncat o privire fixa, a demarat. Agatata de mine, batrâna ingaima „mama era sa ma omoare”. Nu mi-a mai dat prin cap sa ma uit dupa masina si sa ii notez numarul.
Profesional am gresit. Daca imi pastram sângele rece puteam sa asist, live, la un accident, cu putin noroc chiar mortal, si gata articolul senzational.

Recunosc, nu am fost profesionist.
Ceea ce nu pot spune despre liderii confederatiilor sindicale sau despre sefii partidelor de opozitie. Acestia dau dovada, in aceste zile de „inca o revolutie”, de un profesionalism aproape desavârsit. Cu o stapânire de sine demna de invidiat, ei asista la pasii siguri pe care ii facem spre dezastru si contabilizeaza fiece gest, gresit sau nu al guvernului. Doamne fereste sa uite o clipa de interesele politice personale. Crin Antonescu, cu un aer suveran zemflemitor, si Victor Ponta, cu porniri proletar acuzatoare, se feresc ca dracu de tamâie de fractiunea de secunda in care sa intinda mâna salvatoare spre batrânica impovarata de zeci de ani de necazuri, minciuni si inselatorie, fie ca acestea au fost comuniste sau post decembriste.
Fiecare dintre ei are o datorie catre propriul partid. Sa revina la putere! Calculati, atenti la orice bâlba a Guvernului, ei au grija ca nu cumva batrânica sa se scuture de spaima si, singura, sa faca cei câtiva pasi ce o despart de moarte. Cei doi au si ajutoare de nadejde, liderii sindicali ce pregatesc agonia de patul mortii, zisa greva generala.
Mult a fost, putin a ramas. Cu privirea fixa, bine infipti in trotuarul crizei, liderii politici si sindicali intind ademenitori mâna spre batrânica dar atenti la agonia ei. Momentul de glorie nu poate fi scapat printre degete. Orice mica slabiciune, orice incercare de a trage batrâna din fata mortii, ii poate face vinovati de lipsa de profesionalism. Asa cum am patit eu când am renuntat, intr-o clipa, la sansa de a fotografia moartea in direct.

Cristian BIBIRE

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.