Vremurile de dinainte de ‘90

Nu pot să accept sau accept cu mare greutate faptul că deşi trăim şi ne confruntăm cu problemele anului 2010, administraţia publică locală manifestă o obtuzitate greu de înţeles.

Acţionăm conform expresiei “la noi ca la nimenea”.

Dacă alte primării se dau peste cap să facă rost de bani europeni, să atragă fonduri către comunitatea pe care o reprezintă noi facem în aşa fel să cheltuim banul public cu o largheţe greu de înţeles.

Asta ca să nu mai pomenesc de parteneriatele publice private care “sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire”. Oare de ce nu putem fi transparenţi pentru a avea o bună comunicare cu cei care ne-au votat?

Singurul răspuns care îmi trece prin minte este faptul că avem ceva de ascuns. Şi un singur lucru, ci mult mai multe.

Nu unul ci nenumărate au fost cazurile când primari care credeau că vor muri în funcţie o dată plecaţi de la primărie s-a descoperit în urma lor dezastrul în care se află localitatea rspectivă. Evident este vorba de dezastrul economic. Iar genul acesta de exmeple le putem găsi doar la o aruncătură de băţ distanţă, adică foarte aproape de noi.

Mulţi cred că “prostimea”, scuze de termen dar aşa suntem categorisiţi noi ăştia care ne manifestăm o dată la patru ani de zile, că suntem uşor de manevrat. Lăsam capul în pământ de ruşine şi tăcem din gură. Asta ca să nu mai amintesc de cazurile în care jurnaliştii “au fost luaţi la perdaf” pentru că au avut curajul să spună lucrurile pe nume.

{i totuşi trebuie să avem tupeul să-i privim drept în ochi şi să-i chestionăm de modul în care gestionează banul public. Să-i întrebăm de ce nu mai avem locuri de muncă şi de ce nu se ţine cont de opinia publicului larg.

Este rău când simţi că eşti autotştiutor şi specialist ajungând la pragul maxim de competenţă.

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.