Buzunar privat sau public

Asistăm de câţiva ani încoace la modul în care sunt cheltuiţi banii publici, ai municipiului, fără a putea interveni în vreun fel. Deşi sunt banii noştri, ai tuturor, am rezerve reale, privitor la modul în care sunt risipiţi, despre managementul “eficient” al mai marilor noştri. Se cheltuie mult şi aş putea spune că fără a aduce vreun beneficiu concret locuitorilor urbei. Şi asta fără a putea trage pe cineva la răspundere. Aşadar, uneori aş putea zice că buzunarul public se confundă uşor şi fără mari probleme cu cel propriu şi personal.

Societatea oneşteană de termoficare este unul din aceste exemple în care au investite sume importante de bani, obţinute din credite, pentru a stabiliza şi a aduce pe linia de plutire respectiva instituţie. Şi totuşi s-a dovedit o măsură mai mult decât ineficientă pe care locuitorii municipiului o suportă pe propria piele.

De altfel, nici alocarea unei sume uriaşe de bani, pe timp de criză către catedrala oneşteană nu este chiar inspirată. O întrebare nu-mi dă pace: câte păcate au unii de vreme ce trebuie să-şi “cumpere” bunăvoinţa divină. Şi dacă tot au atât de multe, de ce nu dau din propriul buzunar? Sunt prea multe întrebări fără răspunsuri …

Criza asta economică a evidenţiat anumite gesturi care, în condiţii normale, ar fi fost isesizabile.

Şi totuşi unora le merge bine şi pe timp de criză. Unii sunt reţinuţi pentru câteva zile, alţii se plimbă liniştiţi cu elicopterele personale prin lume, în timp ce alţii îşi numără banii pentru a-şi cumpăra şi ei un elicopter. Fie şi el la mâna a doua. Oricum celor care le merge cu adevărat bine şi nu par să fie impresionaţi de criză, îşi fac case şi în Canada. O fi mai bine acolo …

Dana LUNGU

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.