Omul
January 16, 2010 by dana · Leave a Comment
Omul … există o mulţime de definiţii pentru a motiva existenţa omului cât şi pentru a explica diversitatea şi complexitatea lui. Atât de multe teorii există tocmai din acel motiv pentru care încă se mai descoperă noi posibile teorii: nimeni nu ştie cu adevărat ce este omul şi de ce el există.
E un lucru ciudat cum de ne punem această întrebare destul de târziu, în comparaţie cu alte întrebări. În majoritatea cazurilor, prima întrebare cu adevărat existenţială pe care o va pune un om e „De unde vin eu?”. Mulţi ne aducem aminte cu nostalgie de poveştile părinţilor noştri cu barza. Un răspuns atât de simplu pentru o întrebare atât de complicată. Tocmai din motivul că încă nu suntem pregătiţi la acea vârstă, răspunsul adevărat. Nu îl putem înţelege, poate nici măcar concepe.
A doua întrebare pe care obişnuieşte orice tânăr să şi-o pună, în special în adolescenţă, este „Cine este Dumnezeu? Există El cu adevărat? ”. Din cele mai vechi timpuri, omul a avut nevoie să ştie de existenţa unui creator, a originilor sale. Osho, un mare filosof indian, trata într-una din cărţile sale tocmai această problemă. Acesta pune în discuţie existenţa religiilor, a tuturor lăcaşelor de cult şi a învăţăturilor tocmai din acea frică a omului de a fi cea mai puternică fiinţă din univers. Încă din construcţia sa, este dovedit că omul are nevoie de un conducător, un lider în care să creadă, în faţa căruia să cedeze, un refugiu într-o putere superioară, pentru situaţiile care îl depăşesc. Tocmai din acest motiv, spune Osho, omenirea a creat clădiri uriaşe, maşinării din ce în ce mai complicate, tocmai pentru a îşi asigura acest refugiu faţă de frica de moarte.
În sfârşit, ultima întrebare care străpunge gândirea omului, de acum, copt la minte, matur şi plin de griji, este „Cine sunt eu?”. La nivel fizic, omul nu este decât un mecanism genial, la fel ca toate celelalte fiinţe vii. La fel ca oricare altă vietate, are o durată de viaţă finită. Un mare gânditor, mai exat Gandhi, a spus „omul este suma acţiunilor sale”. Este total adevărat, deoarece, în ciuda existenţei sale fizice, omul nu lasă ca urmă în univers decât toate faptele din viaţa sa, ce se vor reflecta direct sau indirect asupra urmaşilor, asupra tuturor lucrurilor cu care a interacţionat.
De-a lungul istoriei, oamenii au avut concepţii diferite despre ei înşişi. Grecii, de exemplu, considerau că omul este rezultatul unei creaţii succesive. Zeii erau consideraţi în Grecia antică fiinţe superioare, dar, în ciuda acestui lucru, unii oameni reuşeau să devină zei, un exemplu concret fiind Hercule. În concluzie, toate săgeţile arată către existenţa unor fiinţe superioare ce au creat rasa umană aşa cum o ştim noi.
Andrei Prundeanu
Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.
